• Ultimele știri

    luni, 26 noiembrie 2018

    Pactul ONU pentru MIGRAȚIE: Țările au OBLIGAȚIA să se lase OCUPATE de imigranți

    Pactul ONU pentru Migrație, un document rupt parcă din Orwell, statuează Imigrația ca pe un Drept al Omului. Pe măsură ce se apropie data semnării oficiale a documentului, tot mai multe state anunță că îl vor boicota. Ce face România?



    Cehia a îngroșat miercuri rândurile țărilor din Uniunea Europeană care resping Pactul ONU pentru Migrație. Guvernul de la Praga a anunțat ieri că nu semnează documentul: „Republica Cehă susține de multă vreme principiul separării imigrației legale de cea ilegală”, a declarat vicepremierul Robert Brabec în cadrul unei conferințe de presă.

    „Este ceea ce au solicitat Republica Cehă și alte țări europene. Dar textul final nu reflectă aceste propuneri.”

    Proiectul final al „Pactului Global pentru o Migrație Sigură, Ordonată și Regulată” a fost aprobat ca principiu în luna iulie de toate cele 193 de țări membre ONU, cu excepția Statelor Unite, retrase de la negocieri anul trecut.

    Până acum, în afara Cehiei, Australia, Austria, Bulgaria, Croația, Polonia și Ungaria au anunțat și ele că refuză să participe la semnarea oficială a acordului, o ceremonie programată pe 10-11 decembrie, în Maroc.

    Deși oficial Pactul nu va fi obligatoriu, totuși „el înscrie cu fermitate migrația în agenda mondială. Acest document va constitui un punct de referință pentru anii următori și va produce o schimbare reală”, declara în iulie Jürg Lauber, reprezentantul Elveției la ONU, cel care a coordonat elaborarea textului împreună cu colegul său din Mexic.

    În paranteză fie spus, Elveția este printre țările cu cele mai draconice condiții de intrare și ședere din lume.

    Cea mai importantă observație care trebuie făcută în legătură cu „Pactul Global” este că el nu se referă la refugiații care încearcă să scape de persecuții în țara lor. Dimpotrivă, așa cum arată o analiză a Gatestone Institute, „acordul promovează ideea că migrația – indiferent de motivul ei – trebuie încurajată, autorizată și protejată”. Mai mult, prin semnarea acordului, „migrația va deveni efectiv un drept al omului”.

    „Mutilarea genitală” este tradiție?


    Obiectivul 16 precizează că țările de primire trebuie să le ofere imigranților „toate mijloacele susceptibile a ajuta la integrarea și la coeziunea socială”, între altele:

    „Promovarea respectului reciproc dintre culturile, tradițiile și obiceiurile populațiilor primitoare și cele ale imigranților prin schimburi și punerea în operă a celor mai bune practici în materie de politici, programe și activități de integrare, inclusiv în ceea ce privește mijloacele de promovare a acceptării diversității și de facilitare a coeziunii și incluziunii sociale.”

    Analiza Gatestone Institute se întreabă până unde merge această respectare a tradițiilor: de pildă, semnatarii ar putea fi obligați să tolereze mutilările genitale feminine, o practică africană ajunsă deja destul de populară în ghetourile cu imigranți din Londra sau Paris.

    Big Brother va supraveghea Supunerea


    Anticipând că această ciocnire a civilizațiilor va produce scântei, Obiectivul 17 prevede măsuri de propagandă și educație ideologică a populațiilor gazdă, prin „promovarea de reportaje independente, obiective și de calitate în presă și pe Internet, dar și prin sensibilizarea și informarea profesioniștilor din presă privind chestiunile migratorii și terminologia adaptată, instituind norme etice pentru reportaje și publicitate și privând de subvenții sau ajutoare materiale toate organele de presă care promovează sistematic intoleranța, xenofobia, rasismul și alte forme de discriminare față de imigranți, totul cu respectarea deplină a libertății presei.”

    Și pasajele halucinante, care l-ar fi făcut invidios și pe Orwell, continuă:


    „…Eliminarea tuturor formelor de discriminare; condamnarea și combaterea expresiilor, actelor și manifestărilor de rasism, de discriminare rasială, de violență, de xenofobie și toate formele de intoleranță față de imigranți, în conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului.”

    Documentul nu definește ce înseamnă cu exactitate acești termeni, însă din experiența unor țări iubitoare de imigranți, precum Germania, Suedia, Franța, știm că „rasism”, „xenofobie” reprezintă acoperirea perfectă pentru incriminarea penală și înăbușirea oricăror critici la adresa imigrației în masă.

    Încurajarea migrației prin toate mijloacele


    Documentul conține 23 de obiective la care se angajează semnatarii. Unele dintre ele sunt de-a dreptul halucinante, dându-le imigranților dreptul de a se purta ca la ei acasă peste tot în lume. Obiectivul nr. 3, de pildă, promovează și încurajează migrația prin diverse mijloace:

    „Lansarea și promovarea unui site web național accesibil tuturor pentru centralizarea și punerea la dispoziție a informațiilor despre opțiunile de migrație regulată, cum ar fi legile și politicile de imigrație specifice unei țări, cele necesare pentru viză, cheltuielile de școlarizare și rata de schimb, reglementarea permiselor de muncă, cerințele de calificare profesională, evaluarea diplomelor și a echivalentelor lor, posibilitățile de formare și de studii, precum și costurile și condițiile de viață, cu scopul de a-i ajuta pe imigranți în procesul lor de decizie.”

    Altfel zis, arată analiza Gatestone, statele nu se angajează doar să-și deschidă frontierele pentru imigranții din lumea întreagă, ele trebuie să-i informeze cât mai complet posibil privind țara/ țările unde s-ar putea instala.

    Și nu este totul, țărilor semnatare cerându-li-se să organizeze:


    „Puncte de informare deschise și accesibile de-a lungul marilor rute migratorii, pentru a le furniza imigranților sprijin și sfaturi adaptate pentru copii și specificitățile de gen, posibilitatea de a comunica cu reprezentanții consulari ai țării de origine și informații pertinente în materie de drepturile omului și de libertăți fundamentale, de protecție și asistență potrivite, de opțiuni privind rutele de migrație regulată și posibilitățile de întoarcere, totul într-o limbă pe care persoana în cauză să o poată înțelege.”


    Odată ajunși la destinație, țările semnatare se angajează să:


    „Furnizeze imigranților nou-sosiți informații potrivite, respectând spefici tățile de gen, adaptate pentru copii, accesibile și complete, ca și sfaturi juridice privind drepturile și obligațiile lor, inclusiv respectul datorat legilor naționale și locale, obținerea permisului de muncă și de ședere, modificările de statut, înregistrarea la autorități, accesul la justiție pentru a depune plângeri privind violările drepturilor lor, ca și accesul la serviciile de bază.”

    Notați că liberalizarea imigrației merge mână în mână cu liberalizarea sexualității și cu „teoria genului” și „specificitățile” sale.


    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!