• Ultimele știri

    sâmbătă, 8 aprilie 2017

    Din seria ”ROMÂNIA FURATĂ”. Apa grea - o bogăţie de 1 miliard de euro. Pe mâinile CUI a ajuns?

    România are 1 miliard de euro. Nu în aur, nu în valută forte, ci în apă grea. Este singura moştenire rămasă după ce s-a inchis singurul combinat de apă de grea din Europa de Est. A fost un motiv de mândrie al epocii Ceauşescu şi o povară a guvernărilor postrevoluţionare. 



    Oamenii care au condus ţara n-au ştiut, n-au înteles şi, pănă la urmă, au distrus un colos industrial unic. Şi nici în al doisprezecelea ceas nu decid măcar salvarea moştenirii. Sutele de tone de apă grea n-au niciun stăpân şi niciun paznic.





    Demonstraţiile în stradă ale foştilor angajaţi de la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare au fost la ordinea zilei timp de 2 ani. Presa mai relata despre ele doar atunci când protestatarii blocau un drum naţional. A fost cântecul de lebădă al singurului combinat de apă grea din Europa de Est, o creaţie megalomană a lui Nicolae Ceauşescu care şi-a dorit un lanţ complet de producţie a energiei nucleare, de la minele de extragere a uraniului la construcția centralei de la Cernavodă.

    Programul naţional nuclear a fost aprobat în 1969. Nicolae Ceauşescu a vrut independenţă energetică. Decide să nu folosească tehnologia sovietică ci pe cea canadiană care presupunea folosirea de apă grea. Inundaţiile de la începutul anilor 70 îi întârzie planurile. Abia în 1977, România şi Canada semnează un acord de cooperare, iar în 1978 este semnat contractul pentru licenţa tehnologică.

    Primele cercetări în vederea obţinerii de apă grea se fac la Govora. Nicolae Ceauşescu alege, apoi, Drobeta Turnu Severin pentru construirea uzinei de apă grea.

    În 1980 începe construcţia combinatului de la Halânga, lângă Severin. În timpul lucrărilor Ceauşescu vine de căteva ori în vizită. Combinatul avea în componenţă o fabrică de apă grea şi o termocentrală care furniza abur tehnologic. Era rezolvată, astfel, şi problema căldurii pentru Drobeta Turnu Severin.

    ERVIN WATZLAVIK, DIRECTOR ROMAG-PROD: Fabrica de apă grea a fost înființată prin decret în noiembrie 1979. Amplasamentul a fost selectat după o serie întreagă de căutări în teritoriu. Inițial s-a încercat Râmnicu-Vâlcea, în zona Vâlcea. Al doilea amplasament selectat a fost Cernavodă, unde s-a propus a fi construită fabrica de apă grea efectiv, împreună cu o termocentrală, urmând ca ulterior construirii reactorului nuclear termocentrala să fie demontată șI fabrica de apă grea să-și continue activitatea împreună cu centrala nucleară. Conjuncturi economice mai puțin favorabile ale județului, ale orașului Turnu Severin, au condus pentru o egalitate în dezvoltare să zicem, amplasarea fabricii aici în zonă. Și în acest mod toată zona a intrat într-un proces de dezvoltare. În '79 am fost intr-o excursie cu părinții mei, am trecut prin Turnu Severin, și era un oraș foarte mohorât. Îmi cer scuze pentru localnici, pentru cei de aici, dar la momentul respectiv mi-am jurat că nu voi mai trece niciodată. Destinul a făcut ca lucrurile să se schimbe și când am terminat facultatea, ca repartiție am fost trimis, mi s-a părut foarte interesantă fabrica de apă grea. Domeniul pe care m-am specializat are tangență cu domeniul nuclear și atunci am zis că apa grea este o soluție, este o alegere bună, așa, chit că Turnu Severin ca oraș nu mi s-a părut interesant. Dacă n-ar fi fost construită fabrica de apă grea și dacă n-ar fi fost ales acest amplasament aici atunci nici termocentrala n-ar fi, nici exploatările carbonifere ulterioare n-ar fi fost. O bună parte din oraș nu s-ar fi construit, s-ar fi construit mult mai târziu șI în alte condiții. Deci, per ansamblu, fabrica de apă grea a determinat o dezvoltare locală importantă. În felul ăsta pot spune că s-a și împrospătat populația orașului, au venit oameni din alte părți și ar trebui să se mândrească pentru că fabrica de apă grea este o investiție de inteligență semnificativă.

    Angajat RAAN: Atunci erau la vreo două mii și ceva de persoane. Că erau faza de început și era unic la noi și în Europa, bineînțeles, și bineînțeles, pe parcurs observam și cum funcționează instalațiile și puteam să aducem și îmbunătățiri. Și s-au adus pe parcursul și îmbunătățiri acestor instalații. Nu s-au exportat decât cantități foarte mici de apă grea. Ea a fost construită pentru cele cinci reactoare de la Cernavodă. Bineînțeles, după revoluție politica statului român a fost de pornire a reactorului 1 și 2, ceea ce s-a și realizat, urmând în perspectivă reactorul 3 și 4. Și de aceea am avut niște contracte ferme, că mulți zic referitor la, adică fac referire la cantitățile de apă grea. Noi am avut contracte ferme cu statul român în sensul că pentru umplerea reactorului 1 trebuia realizată cantitatea de apă grea care la umplerea au realizat-o, deci canadienii de fapt au asigurat acea umplere și noi am dat apa grea contrapartidă înapoi. Și pe urmă pentru reactorul 2 de la Cernavodă și, bineînțeles, rezerva necesară funcționării pe o perioadă de 30 de ani a celor două reactoare.

    Ce a vrut Nicolae Ceaușescu


    Combinatul se dezvoltă masiv, pe fondul dorinţei lui Nicolae Ceauşescu de a pune în funcţiune 4 reactoare la Centrala de la Cernavodă.

    Angajat RAAN: Strategia energetică a României o făcea Guvernul României, bineînțeles. Și inițial se propusese clar pentru producerea apei grele pentru patru reactoare. Deci 1, 2, 3 și 4. Pe parcurs dacă Guvernul sau n-a găsit, să zic, soluții necesare pornirii și celorlalte reactoare, aia nu e vina noastră. Pentru că inițial s-a preconizat producerea apei grele pentru cele patru reactoare și bineînțeles a rezervei de funcționare pe 30 de ani. Cu toate că există posibilitatea ca un reactor din acesta să funcționeze și după 30 de ani pentru că avem un exemplu clar, e Fukushima, care era la 40 de ani de funcționare.

    După revoluţie, planurile de dezvoltare a energiei nucleare în România stagnează. Combinatul produce în continuare apă grea pentru centrala de la Cernavodă şi pentru o scurtă perioadă chiar exportă, însă pierde contractele pentru că nu ţine pasul cu tehnologia modernă.

    ERVIN WATZLAVIK, DIRECTOR ROMAG-PROD: Fabrica de apă grea când a fost construită a fost construită într-un regim de secret absolut. Toate documentele, toată legislația, tot ce era, tot ce ținea de fabrica de apă grea a fost secret. N-a fost, nu s-a știut după Revoluție, nimeni nu știa de existența ei. Ce a fost mai interesant este că atunci când ne-am dus la Guvern pentru a solicita sprijin în vederea continuării activității aici, în baza programului care fusese stabilit, cei care guvernau atunci țara nici nu știau că există fabrică de apă grea în România. Apă grea s-a exportat, dar nu în perioada comunistă. S-a exportat în Coreea de Sud și în China. N-au fost cantități foarte mari, cam 30 de tone fiecare, în fiecare parte, tot pentru completare în reactoarele lor. Au mai fost cantități mai mici exportate către diverse laboratoare în Statele Unite, în Germania. A apărut un interes pe piață în ultima perioadă Pentru apa grea în domeniul medical, medicamente făcute cu apă grea, se pare că au, în primul rând o rezistență mai mare în timp. În al doilea rând anumite efecte secundare care apar, medicamentele făcute clasic, nu există. Dar, au avut solicitări de achiziție de apă grea, dar n-am putut compensa această apă grea vândută, deci n-am putut s-o vindem. Și oricum nici prețul încă n-a fost, n-a fost competitiv cu cel de pe piața mondială.

    Declinul începe după anul 2000


    Din 1998, Combinatul se transformă în Regia Autonomă pentru Actvităţi Nucleare, unitate strategică energetică. Includea uzina de apă grea, termocentrala, sucursala de Cercetări Nucleare Piteşti şi cea de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare din Bucureşti. Declinul combinatului începe, oficial, după 2000.

    Prima decizie care accelerează declinul: Prin Ordonanață de Urgență 191 din 27 decembrie 2001, RAAN primeşte dreptul de a exporta apă grea la preţuri promoţionale. Imediat, trimite 30 de tone de apă grea către Coreea de Sud la un preţ sub cel de producţie. Şi tot de la Guvern vin alte două acte normative care îngroapă regia. În 2006 şi în 2012, se comandă producţie de apă grea pe stoc, prin intermediul societaţii naţionale Nuclearelectrica .

    PUNCT DE VEDERE NUCLEARELECTRICA S.A.: În baza OUG nr.80/2006 privind asigurarea producţiei de apă grea în vederea punerii în funcțiune și pentru completarea necesarului tehnologic pe durata de viața a unităților 3 şi 4 de la Centrala nuclear-electrică Cernavodă, SN "Nuclearelectrica" SA(SNN) și Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN) Drobeta Turnu Severin au încheiat contractul de furnizare produse nr.493/M/21.11.2006. Conform prevederilor contractuale, în perioada 2006-2011, SNN a achiziționat cantitatea de 862 tone apă grea, în valoare totală de 1.541 milioane lei, din care, cu finanţare de la bugetul de stat, 1.383 milioane lei și, din surse proprii, 158 milioane lei.

    Practic combinatul produce în plus 150 de tone pe an care teoretic intră în rezerva de stat, fiind principalul argument în negocierile cu chinezii pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

    Angajat RAAN: Păi v-am spus că au fost două contracte, 2000-2006, 2006-2012, care s-au respectat și apa grea s-a produs și cu rezerva pentru cele două reactoare, iar după 2012 Guvernul a bâjbâit în a lua o hotărâre clară. Și au făcut comisii de analiză, tot așa, și s-a prelungit de a ajuns oprirea forțată foarte rapid în 2015 și bineînțeles nu s-a pregătit nici din timp ca personalul să fie absolvit în alte locuri de muncă. Deci pur și simplu a fost totul în grabă.

    Pe hârtie, toate aceste contracte cu statul păreau mană cerească pentru Combinatul de apă grea. Practic, banii pe care guvernul se angajează să îi dea în contul apei grele vin greu şi cu mare întîrziere. Ca să poată produce, combinatul împrumută bani de la bănci, cu dobândă, şi cărbune de la CEO. Datoriile au început să crească iar tăvălugul n-a mai putut fi oprit.

    În 2010, datoriile RAAN ajung la aproape 650 de milioane de lei. Şi cresc constant, pentru ca cinci ani mai târziu să ajungă se se dubleze.

    Angajat RAAN: În primul rând, datoriile acumulate în decursul timpului, care datorii n-au legătură numai cu ROMAG PRODUCTS, pentru că era și ROMAG TERMO, deci multe datorii apăreau șI de la ROMAG TERMO și a faptului că guvernanții n-au căutat, cu toate că noi ne-am adresat din timp Ministerului Energiei, n-au căutat soluții din timp. Și ne adresam și adresele noastre erau fără răspuns. Chemam Corpul de Control, venea Corpul de Control, pleca așa cum a venit. Și mai apăreau niște articole în ziare, cu carbunele dat de Strehaia, de nu știu ce, dar măsuri să fi luat cineva nu am văzut. Deci doar apăreau, și noi bineînțeles, noi am făcut clar demersuri inclusiv din 2008 către primul-ministru legat de situația financiară a RAAN-ului.

    Continuarea pe digi24.ro


    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!