• Ultimele știri

    vineri, 24 martie 2017

    Unirea cu Moldova este SINGURA salvare pentru România!

    Trăim vremuri complicate și se apropie timpuri tulburi. Noua ”invenție” germană privind Europa ”celor două viteze” pusă pe tapetul discuției publice de către ”Vocea Berlinului”, Junckers, șeful comisiei europene, a repartizat România într-o zonă gri a continentului nostru.



    Se pare că nu a fost suficient ca Germania să ne impună statutul de subcolonie a intereselor sale economice și să favorizeze un președinte din minoritatea germană la București cu ”casa părintească” în landul Bavaria, care a retrocedat imobilele unei organizații ce moștenește o mișcare nazistă interbelică, ci umilința trebuie dusă până la capăt. România a fost repartizată în planul lui Junckers, deși avem cea mai slugarnică clasă politică față de interesele Berlinului și a anexei sale, Bruxelles, la coada proiectului european, undeva între Ucraina, Belarus și Republica Moldova. Astăzi, România în ochii Berlinului este un fel de Serbia din anii 1990 care trebuie frântă pe roata istoriei pentru ”trădarea” de la 23 august 1944? Singura șansă de supraviețuire a României în granițele actuale, redesenate în cancelariile bolnave ale serviciilor secrete germane, este o reașezare geopolitcă în ordinea est-europeană, care trebuie să înceapă cu unirea firească cu Republica Moldova, proiect statal construit pe o parte a teritoriului românesc: Basarabia.

    Republica Moldova este o construcție statală artificială care se prăbușeșete din interior. Fosta republică sovietică în anul 1990 avea patru milioane de locuitori. A fost o greșeală recunoașterea independenței de către România a acestui teritoriu românesc în august 1991, când s-a dezmembrat URSS. România pe principiul unificării Germaniei trebuia să ceară alipirea acestui teritoriu românesc răpit prin odiosul Pact germano-sovietic din august 1939. Era justificat politic, moral și militar ca România să ceară anularea Pactului dintre Ribbentrop și Molotov și intreprinderea unor acțiuni hotărâte de unificare cu Republica Moldova în urma unui referendum, care pe valul de simpatie al Frontului Popular ar fi reușit cu siguranță la Chișinău. URSS dispărea în acel an fatidic, iar Rusia era ocupată atunci să-și păstreze integritatea teritorială și economică în criza acelei perioade de tranziție, deci situația geopolitică era propice pentru unirea României cu Republica Moldova. Paradoxal, și atunci ca și acum Germania care dorea fărâmițarea țărilor est-europene: Iugoslavia și Geoslovacia se împotrivea reunificării României. Nomenclatura de la Chișinău preocupată să mențină Transnistria și privilegiile izvorâte din existența statală: președinție, premier, parlament, ambasade sau armată proprie, a refuzat unirea cu România, folosind un limbaj dublu: ”frați” pentru români și ”verișori” pentru ruși, iar de aici au decurs beneficiile economice, culturale și politice de la București sau Moscova. Azi, pretextul menținerii Transnistriei la Moldova nu mai are relevanță. Regiunea de peste Nistru este republică autoproclamată rusească în cadrul Federației Ruse, consfințită prin referendum și acordul Dumei de stat. La Tiraspol flutură steagul Rusiei, mărșăluiește Armata a XIV și totul se cumpără pe ruble. Fără Transnistria Republica Moldova e un stat eșuat economic și politic. Orice rău spre bine: pierderea Transnistriei a deschis poarta despre unirea Republicii Moldovei cu România. Fără Transnistria, cu minoritatea rusă masivă, legăturile cu Moscova și armata rusă, Bucureștiul poate purcede la unificarea cu ceea ce a mai rămas din fosta Basarabie românească. Republica Moldova după 25 de ani de la independență e falimentară. Economia e prăbușită, corupția este endemică, miliardul de euro furat nu mai poate fi recuperat, iar criza demografică este letală pentru Chișinău. Azi, Moldova mai are abia circa trei milioane de oameni, dintre care circa un milion sunt cetățeni români. Încet, dar sigur Republica Moldova este înghițită în sensul bun de către România. Paradoxal, victoria în alegerile prezidențiale a lui Igor Dodon este ultima zvâcnire a nomenclaturii de la Chișinău ca să-și păstreze privilegiile statale, înaintea prăbușirii totale și salvării fostei Basarabii românești prin unirea cu România. Este evident că Igor Dodon nu este creația Moscovei, ci doar excrescența nomenclaturii statale corupte de la Chișinău, care încearcă printr-o ultimă sforțare să-și păstreze privilegiile ce le vor pierde prin unirea cu România. Aberațiile cu ”limba molodvenească” au devenit glume pe holurile Academiei de la Moscova, ca și cum s-ar spune că ”austriaca” e o altă limbă decât germana. Este tot mai cert că Putin nu încurajează existența unui stat eșuat ca Republica Moldova, când Transnistria este deja considerată constituțional republică a Federației Ruse. Nu întâmplător, Duma de stat rusă, consilierii de la Kremlin și unii membrii ai Academiei de la Moscova au susținut că ceea ce a rămas din Republica Moldova trebuie să se unească cu România. Ciudat că la Moscova se vorbește de unirea Republicii Moldova cu România, iar ”molodvenii” au fost invenția lui Stalin ca să lovească în unitatea românilor, iar la Berlin și Bruxelles se discută doar de integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. De doi ani de zile, președintele Klaus Iohannis e doar ”Vocea Berlinului” în această chestiune vorbind până la obsesie numai despre o Moldovă în Europa, nu unită cu țara mamă, România. Interesant că Moscova vorbește de unirea Moldovei cu România, iar Berlinul și exponenții (slugile) lui Merkel de la București, repetă ca o placă stricată doar de integrarea Moldovei în UE, adică sub umbrela germană, nu sub tutela Bucureștiului. Ciudat că la Berlin Pactul Ribbentrop – Molotov mai este valabil, în timp ce Rusia l-a denunțat din 1990.

    În urma proiectului lui Junckers, în care României i s-a repartizat statutul de țară în afară privilegiațiilor UE, într-o zonă gri, alături de Ucraina, necesitatea unirii cu Republica Moldova e o chestiune de supraviețuire națională. Numai unirea României cu Republica Moldova mai poate garanta existența economică, demografică și geopolitică a statului nostru. ”Unirea face puterea” e o vorbă a poetului perfect valabilă astăzi. Cine va mai vorbi de unire doar în UE cu Republica Moldova poate fi considerat un mandatar al intereselor egoiste ale Berlinului și al celor care vor dispariția României unite. Devine tot mai clar că Moscova nu se opune, deocamdată, unirii, iar dacă ascultăm de voința Berlinului (și a anexei sale Bruxelles) care ne consideră periferia asiatică a lumii civilizate europene, nu numai că nu se va mai face unirea, dar România unită riscă să dispară ca-n 1940 tot cu concursul german. Este clar că Europa celui de-al IV-lea Reich vrea fărâmițarea statelor existente pentru o supunere mai ușoară, iar României i s-a dat un rol mai mult decât secundar, tot mai departe și mai periferic de scena europeană. În acest context, demersurile punctuale și hotărâte de unire ale României cu Republica Molodova trebuie să devină o paradigmă existențială a poporului român, altfel dispărem de pe harta Europei. Unirea ne salvează și de criza demografică. Nu ne oprește nimeni să facem unirea dacă vrem, doar poate nomenclatura de la Chișinău care nu vrea să piardă privilegiile și unii politicieni de la București care pun mai presus interesele Berlinului decât ale României. Astfel de politicieni egoiști și interesați a măturat poporul român la 1859. O mai putem face și acum?

    Autor: Ionuț Țene pentru NapocaNews.ro

    Ionuț Țene

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!