• Ultimele știri

    vineri, 24 martie 2017

    Cel mai mare tezaur ROMÂNESC aparţinând Evului Mediu timpuriu: Tezaurul de la Sânnicolau Mare. În România, acolo unde a fost descoperit, nu a fost expus niciodată. De ce?

    Cel mai important tezaur aflat la Viena, în Austria, este unul românesc. Cunoscut ca Tezaurul de la Sânnicolau Mare, el se află în prezent la Kunsthistorisches Museum din Viena și este cel mai mare tezaur aparținând Evului Mediu timpuriu. 



    Fiind faimos datorită valorii sale artistice, dar și pecuniare, a fost solicitat și expus şi la Budapesta (Ungaria), de două ori, prima dată în 1884, apoi în 2002, la aniversarea a două sute de ani de la fondarea Muzeului Naţional al Ungariei. În România, acolo unde a fost descoperit, nu a fost expus niciodată. De ce?


    În vara anul 1799, ţăranul sârb Nera Vuin, în timpul săpăturilor efectuate pentru plantarea unei vii în curtea casei sale din Sânnicolau Mare, judeţul Timiş descoperă unul dintre cele mai fabuloase tezaure de aur din lume, din toate timpurile. Nera Vuin nu a mai stat pe gânduri și a vândut imediat tezaurul unui negustor grec sau armean, acesta ajungând ulterior la Pesta. Aici piesele au atras atenţia magistrului municipal care le-a confiscat şi le-a predat autorităţilor austro-ungare scrie Ziarulnatiunea.ro

    În greutate totală de 9,945 kg, aur de 21 şi 22 de carate, tezaurul, considerat a fi cel mai mare tezaur aparținând Evului Mediu timpuriu și unul din primele zece tezaure mondiale ca valoare și frumusețe, este format din 23 piese: șapte căni mari, un platou, patru boluri, patru cupe, trei cupe zoomorfe, două oale întinse, un corn de băut, un bol de supă. Vasele sunt bogat ornate cu scene în care sunt implicați oameni şi animale, dar și scene de luptă. Majoritatea vaselor tezaurului au inscripţii: în greacă, în limbi locale, dar cu alfabet grecesc (încă nedescifrate satisfăcător), în semne cu aspect de rune (de asemenea, nedescifrate satisfăcător). În inscripţia de pe vasul nr. 21 apar „jupânii” (scris „zoapan”) Boilă (Boilă sau Buila) şi Butaul, considerate de unii cercetători nume româneşti. În prezent tezaurul se află expus la Kunsthistorisches Museum din Viena.


    Descoperirea fiind unică în felul său, specialiştii nu au reuşit să facă comparația cu alte piese găsite în alte părţi. Nu s-a ajuns nici astăzi la un acord asupra provenienţei tezaurului. Datarea s-a făcut pentru secolele al VI-lea şi al IX-lea după Hristos. Bulgarii spun că a aparţinut unui prinţ bulgar, ungurii că e hunic, aparţinând poate lui Attila, sau este chiar timpuriu maghiar, împingând datarea până în secolul X, iar cercetătorii noştri spun că a fost al ducelui Ahtum, un descendent al voievodului Glad. Unii consideră că piesele au fost executate de meşteri aurari din Crimeea, alţii că au fost lucrate în Bizanţ sau chiar de către pecenegi. Deşi la prima vedere ansamblul pare unitar, piesele sunt declarate a fi de provenienţe diferite şi chiar din epoci diferite. Se spune că ele au fost la un moment dat strânse şi ascunse. Se prezintă ipoteza existenței unui tribut plătit de Bizanţ unui prinţ barbar de la Dunăre, prin care se cumpărau liniştea şi securitatea în zonă. Unele vase au inscripţii greceşti cu mesaj creştin, altele au reprezentări de inspiraţie persană, altele trimit spre zona central-asiatică, iar altele sunt greco-romane. Nimeni nu face legătura cu Marea Aria Getică din jurul Mării Negre unde au fost adunate de către strămoșii noștri, Geții de Aur, toate aceste popoare de care se vorbește mai sus.

    Acest tezaur este o chintesență a culturilor ce s-au intersectat istoric, la un moment dat, după Marele Potop. Pentru un timp toate aceste popoare au fost ca frații. Adunați de pe întinsul ruinat al planetei, supraviețuitorii cataclismului au primit pâine și apă din partea poporului salvator: Geții de Aur. Au folosit o limbă comună, au creat o cultură comună, au dezvoltat religii, obiceiuri și tradiții comune. După ce s-au înmulțit, s-au reîntors acasă și și-au refăcut civilizația pierdută. Poate că acest tezaur este o ofrandă dăruită la un moment dat de către cei salvați, salvatorilor (Cavalerilor Danubieni). Nu chiar toată lumea uită așa ușor un asemenea act de curaj și dăruire de o asemenea anvergură… Ce dă o mare valoare tezaurului este însă lucrătura meşterilor aurari care este aproape de perfecţiune. Studiile făcute de către cercetătorii austrieci, care au efectuat o scanare microscopică asupra pieselor, mărind detaliile de 4000 de ori, au arătat că există ornamente de doar un milimetru, pentru care s-a lucrat cu trei instrumente diferite. Reprezentările figurative sunt destul de stranii. Pe unul din vase vedem un luptător călare, cu trăsături mongoloide, târând un prizonier şi având atârnat la şaua calului capul decapitat al unui duşman.

    Într-o altă scenă este înfăţişată o pasăre uriaşă, purtând în gheare o femeie, care ţine într-o mâna un vas cu apă îndreptat spre ciocul păsării, iar în alta o ramură, ori, într-o altă reprezentare, două ramuri. Este fantastica pasăre a basmelor româneşti, zgripţuroaica, cea care îi aduce pe muritori de pe Tărâmul de Dincolo, înapoi, pe pământ. Zgripţuroaica trebuie să bea apă şi să fie hrănită în timpul zborului de către cel pe care îl transporta, la fel ca pasărea ce apare pe două dintre vasele de la Sânnicolau Mare. Fabuloasa pasăre din mitologia românească este paznica lumii de dincolo şi a aurului aflat acolo. Ea este strâns înrudită cu grifonii din ţinuturile hiperboreene, care şi ei păzeau aurul din tărâmul lor. O altă scenă înfăţişează un arcaş la vânătoare, călare pe un straniu mamifer înaripat şi cu cap de om, doborând o felină. O alta ne prezintă un grifon ucigând un cerb. Scene cu grifoni avem și pe paharele bitronconice getice tip Agighiol (Cupele Marii Uitări), dar și pe aplicele prețioaselor harnașamente ale principilor geți. Grifoni înaripați mai apar pe coiful getic de aur de la Coțofenești, dar și pe unul din scuturile de fier descoperite la cetatea dacică Piatra Roșie. Deşi tezaurul prezentat mai sus este cercetat cu asiduitate de peste două sute de ani, încă nu a fost dezlegat misterului care îl înconjoară.

    Mai sunt și alte comori românești ce fac faima unor muzee din alte țări. Astfel, un alt tezaur care se afla la Kunsthistorisches Museum din Viena este cel descoperit în anul 1797 la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj. Prima parte a acestui tezaur a fost descoperită de doi copii ciobani care culegeau prune, iar a doua parte a fost descoperită în anul 1889 de către nişte muncitori zilieri care lucrau la scos cartofi. În prezent o parte din tezaur este expusă la muzeul vienez, iar partea descoperită în anul 1889, se află la Budapesta. Partea de tezaur expusă la Budapesta este compusă din 73 de piese de aur şi argint în greutate totală de 8 kilograme. În cunoscutul muzeu vienez mai sunt expuse obiecte prețioase descoperite la Moroda, jud. Arad (un colan), la Marca, jud. Sălaj (două colane), la Someşu Cald, jud.Cluj (un lanţ din inele duble, cu un pandativ rotund), la Orăştie, jud. Hunedoara (o brăţara dacică din argint aurit). Un alt tezaur găzduit în muzeu este tezaurul de la Sălişte, judetul Alba, numit şi „Tezaurul de la Cioara”. Descoperit în anul 1820 de către ţăranul Matei a lui Ştefan Molodeţ acesta era constituit din 64 de piese de argint. Acestea sunt expuse, dar câte altele nu pot fi prin depozitele acestor muzee… Până în prezent nu am reușit nici să avem într-o expoziție românescă acest tezaur, nici să obținem o copie a originalului, pentru bucuria ochilor noștri și liniștea strămoșilor.

    Aur și argint românesc ce strălucesc în vitrinele unor alte țări, spre amintirea unei istorii bogate a României, dar parțial furate.

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!