• Ultimele știri

    marți, 24 ianuarie 2017

    Lupta continuă! Premisele schimbării de doctrină politică în S.U.A.: de la iudeo-globalism la politica național-protecționistă

    Investirea celui de al 45-lea președinte al S.U.A., Donald Trump și discursul său rostit cu acest prilej a confirmat ceea ce s-a conturat cu claritate în cuvântările sale din campania electorală și din turneul de mulțumire către națiunea care l-a ales. Pe parcursul multor decenii, politica neo-liberală-globalistă occidentală, susținută și condusă în principal de evrei și de supuși ai lor, s-a consolidat și s-a scufundat în adâncurile societății, acaparând influență, putere și bogății. 



    Dimensiunea acestui proces a atins nivele atât de înalte încât nu greșesc când spun că neo-liberalii au ajuns să jefuiască planeta. Regimul neo-liberal nu s-a mulțumit cu controlul absolut asupra emisferei americane, pe care S.U.A. o controla de la 1823, când președintele Monroe a lansat teoria care-i poartă numele. Pe parcursul timpului, neo-liberalismul a cuprins zona de influență a S.U.A. și a Marii Britanii din jumătatea de vest a Europei, iar după acordul verbal din Malta (2-3 decembrie 1989), dintre președinții S.U.A. și U.R.S.S., s-a întins și pe o parte însemnată a centrului și estului Europei. În Asia, principalii pioni ai extinderii influenței neo-liberalismului au fost Japonia și Coreea de Sud.

    După victoria de etapă din Malta, mai marii Lumii neo-liberale de la Washington și susținătorii lor de pe diverse continente, au proclamat globalizarea ca și fenomen istoric ireversibil. Pe continentul nostru, s-a extins Uniunea Europeană, iar integrarea europeană a fost declarată și ea ca fiind un proces ireversibil, parte a globalizării. Propaganda în această direcție făcea eforturi de creare a unor hommo globalus și hommo europaeus.

    Or, această declarată „ireversibilitate” a cursului istoriei este o afirmație manipulatoare, neștiințifică. Orice fenomen istoric are și față și verso. Nimic în istorie nu este ireversibil. A susține ireversibilitatea în istorie, înseamnă a nega o axiomă a istoriei, cea care ne spune că „roata istoriei se învârte”. Personal, ca profesor, i-am învățat pe studenții mei acest fapt și am contestat ireversibilitatea fenomenului integrării europene, chiar dacă nu eram „pe linie”.

    Acest regim politic neo-liberalo-globalist a fost susținut de toate lojele masonice, de Grupul Bilderberg, de Comitetul celor 300, de Council on Foreign Relations, de Uniunea Europeană, de N.A.T.O. și de organismele financiare legate de acestea, respectiv de F.M.I., B.M., B.R.D., B.E. și de alte instituții și organizații. Un rol de importanță uriașă l-a jucat și îl joacă mass-media aservită sistemului, într-atât de mult încât a devenit parte a sistemului. Harnică, sârguincioasă și puternic protejată, mass-media a încetat să mai fie independentă, cu excepții mici, de cele mai multe ori puțin semnificative. Una din sarcinile ei importante este manipularea popoarelor și menținerea lor sub controlul sistemului neo-liberalo-globalist.

    Puterea și controlul regimului politic din fiecare țară s-a exercitat prin intermediul serviciilor de informații, conectate între ele într-un sistem piramidal, coordonat de la Washington. În toate statele care promovează sistemul iudeo-globalist, fără excepție, componente importante ale Justiției și Procuraturii au fost aduse sub controlul și influența serviciilor secrete. De asemenea, cine controlează Justiția și Procuratura, controlează și Poliția și organele de control financiar.

    Protejarea sistemului se face printr-o poliție politică foarte fină, acoperită, în cadrul căreia persoanele incomode sau adversare ale regimului politic sunt neutralizate și, în destule cazuri, în situații extreme, răpuse prin arme tăcute.

    Pentru a-și putea conserva puterea în fața asaltului onor componente ale clasei politice sau ale societății civile, pentru a nu fi dependente doar de conducătorii politici, serviciile secrete și-au creat propriile companii economice, care le permit finanțare suplimentară a operațiunilor, de cele mai multe ori, aceste companii sustrăgându-se controalelor statului.

    În acest fel, sistemul iudeo-globalist a pus un capac sufocant pe întreaga lume pe care o controlează și o menține într-un imobilism care face foarte dificile eforturile de menținere a intereselor nucleului vital al națiunilor, care este mereu agresat și restrâns, obiectivul fiind atrofierea sentimentelor naționale și a capacității națiunilor de a-și apăra propriile interese în fața celor iudeo-globaliste. Sensul unor termeni a fost distorsionat, astfel încât a fi „naționalist” este interpretat în viziunea iudeo-globalistă ca fiind ceva rău, ceva condamnabil și a primit sens peiorativ, serviciile secrete constituind softuri pentru monitorizarea lor.

    Fără să insist pe aspecte particulare, menționez că și în România se practică represiunea împotriva naționalismului, în sensul său curat și pozitiv, curent izvorât din sentimente patriotice, care urmărește promovarea intereselor etniei majoritare române, cea mai oprimată dintre etnii, după 22 decembrie 1989.

    Dar nicăieri în Lume, în ciuda injecțiilor mediatico-propagandistice de mari dimensiuni ale sistemului iudeo-globalist, promovate pe o lungă perioadă de timp, naționalismul nu a dispărut. El a mai fost pe alocuri diluat, mai ales la tinerele generații, dar a revenit mereu. Savanți sociologi și psihologi au dovedit că în „era globală” conștiința națională nu dispare.

    La ora scrierii acestor rânduri, există importante confruntări de idei și de forțe, pro și contra poliției politice exercitate de unele componente ale „binomului” S.R.I.+D.N.A., în mod direct, prin sistemul de avizare a persoanelor care ocupă funcții de conducere și a magistraților și în mod indirect, prin intermediul parchetelor, al A.N.A.F. și al Poliției.

    Alte etape foarte importante au fost recomandările clarificatoare pentru linia politică iudeo-globalistă neo-liberală oferite în urma deliberărilor de la majoritatea reuniunilor la vârf ale lojilor masonice, ale Bilderberg etc.

    Existența ideologiei și a regimurilor comuniste (socialiste de stat) a alimentat în lumea capitalistă psihoza pericolului acestui flagel, pericol care justifica cursa înarmărilor și măsurile de securitate internă și supraveghere a populației, determinând populația să le accepte și să nu solicite guvernanților mai multă libertate.

    Dispariția inamicului comunist și a ideologiei sale și aparenta prietenie a S.U.A. cu regimurile Gorbaciov și Elțân de la Kremlin a făcut greu de justificat nevoia finanțării în continuare a cursei înarmărilor, a serviciilor de informații, a menținerii celor aprox. o mie de baze militare de pe Glob etc. Era nevoie de a se crea un nou inamic, iar acesta a devenit terorismul internațional, perfid, nevăzut, putând apărea oriunde și oricând, greu de contracarat. Noul „adversar” mai avea un avantaj: orice lider sau stat putea fi acuzat că susține terorismul și vizat pentru a fi lovit.

    Apreciez că momentul de vârf al expansiunii neo-liberale l-a reprezentat primul mandat al președintelui S.U.A., magnatul petrolului George W. Bush (2001-2005). La începutul mandatului, opinia publică a putut afla despre el, printre altele, că, până la acea dată, când avea vârsta de 54 de ani, a călătorit doar de două ori în afara S.U.A., că nu cunoștea capitalele unora dintre principalii aliați ai Washington-ului, dar, în schimb, avusese câteva internări în clinici de dezalcoolizare…

    Momentul de vârf la care mă refer, al ascensiunii neo-liberalismului și promovării agresive a politicii de dominație în scopul globalizării forțate, a fost declanșarea războiului antiterorist (2001). Câteva evenimente importante au precedat declanșarea războiului antiterorist. Amintesc crearea organizației teroriste Al Qaeda, sub conducerea vechiului agent al C.I.A., Ossama ben Laden, care fusese sprijinit și folosit de S.U.A. în perioada în care talibanii din Afganistan luptau împotriva invaziei țării de către armata U.R.S.S. Nu trebuie uitate atentatele teroriste comise asupra ambasadelor S.U.A. din Kenya și Tanzania, care au condus la 225 de morți și 4.100 de răniți. Nu s-au prins atentatorii, dar ambasadorii și cei mai importanți funcționari ai ambasadelor nu se aflau la serviciu la ora atentatelor… Au murit funcționari de rând, trecători de pe stradă și locatari ai clădirilor din vecinătate.

    În vara anului 2001, președintele George W. Bush a proclamat „Axa răului”, reprezentând o listă de șapte state care au fost declarate a fi „teroriste”: Siria, Iran, Irak, Libia, Pakistan, Coreea de Nord și Cuba. Era cert că războiul va fi declanșat împotriva uneia sau mai multor țări de pe această listă neagră.

    A urmat atentatul din 11 septembrie 2001, cu cele patru avioane care au lovit turnurile gemene de la World Trade Center, Pentagonul (puțin probabil) și un câmp din Pennsylvania. Atentatul este deosebit de controversat, el fiind suspectat a fi fost organizat din dorința și cu sprijinul unor autorități americane, din necesitatea de a justifica războaiele care urmau să fie declanșate în numele luptei împotriva terorismului. În această direcție de interpretare a evenimentului, s-au dat explicații logice și s-au adus informații pertinente. Dintre lucrările dedicate acestui atentat care a fost atribuit inamicilor S.U.A., eu am recomandat studenților lucrarea Thierry Meyssan, 11 septembrie 2001. Cumplita minciună, București, Editura Antet, 2002. Timpul va duce la oficializarea unor adevăruri care acum sunt ca secretul lui Polichinelle, acel secret pe care îl știu toți, dar nu-l rostește nimeni. Așa s-a întâmplat și cu atacul japonez de la Pearl Harbour, care a justificat intrarea S.U.A. în al doilea război mondial. Astăzi este arhicunoscut și recunoscut că președintele Roosevelt a fost informat că urmează atacul japonez, iar decizia sa a fost ca atacul să nu fie prevenit, ci să fie lăsat să aibă loc.

    În aceeași direcție se înscrie și crearea Statului Islamic (I.S.I.S.), conceput și organizat de administrația de la Washington. De altfel, președintele Donald Trump a acuzat-o public pe Haillary Clinton că, împreună cu președintele (evreu după mamă) Barack Obama, a înființat I.S.I.S.

    Cu prilejul războaielor, agresiunea asupra popoarelor afgan și irakian și brutalitățile comise au fost colosale. Aceste războaie, ca și tortura aplicată prizonierilor la Guantanamo, la Abu-Ghraib, sau în închisorile secrete din diverse țări, inclusiv din România, au atins puncte culminante și au convins cea mai mare parte a Lumii din afara zonei de influență a S.U.A. că s-a declanșat un asalt de durată, având ca țintă finală supunerea întregului Glob. În 2011, un tribunal din Malaezia, după trei ani de anchete, i-a condamnat pe George W. Bush și pe premierul britanic Tony Blair pentru genocid și crime împotriva păcii. Sub presiunea opiniei publice internaționale, fostul consilier pentru probleme de Securitate Națională al S.U.A., Condoleezza Rice, a recunoscut că a dispus personal tortura ca mijloc de obținere a informațiilor de la prizonieri… „Țara Libertății” s-a compromis pe tot Globul. Atașamentul popoarelor Lumii față de S.U.A. și regimul său politic a scăzut dramatic. Or, atașamentul popoarelor față de puterea dominantă este principalul factor de asigurare a securității acesteia. Administrația americană a ieșit slăbită din războiul antiterorist și mai supusă sistemului iudeo-globalist.

    În anul 2014, serviciile secrete occidentale au declanșat „primăvara arabă”, care a însemnat o răsturnare a unor guverne, crime, jaf și distrugere, cu deosebire în Libia și o nouă compromitere a regimului iudeo-globalist, care călca în picioare popoare întregi, cu zâmbetul pe buze. Planificatorii iudeo-globaliști au vizat și distrugerea Iranului, dar intervenția fermă a Rusiei a oprit proiectul și a forțat S.U.A. să ridice sancțiunile împotriva acestei țări care a reintrat în circuitul de cooperare internațională neîngrădită.

    Recent, președintele Donald Trump a calificat toate războaiele S.U.A. în Orientul Apropiat drept „mari greșeli”.

    De fapt, activitatea militaro-informativă a S.U.A. de „jandarm al Lumii” slujea în primul rând promovării intereselor economico-financiare evreiești pe tot Globul și mai puțin intereselor poporului american. Tratatele economice încheiate de Casa Albă slujeau în primul rând tot aceste interese ale mai marilor lumii evreiești, ale „inițiaților”. În 20 ianuarie 2017, cu ocazia retragerii S.U.A. din acordul comercial intitulat „Parteneriatul Trans-Pacific”, președintele Trump a declarat: „Prea mult timp americanii au fost forţaţi să accepte acorduri comerciale care pun interesele iniţiaţilor şi ale elitei de la Washington deasupra bărbaţilor şi femeilor care muncesc din greu în această ţară”.

    În perioada primului deceniu al mileniului, state puternice ale Lumii (Rusia, China, India, Iran, Brazilia, Republica Sud-Africană, Kazahstan, Belarus și altele) au cooperat pentru a se uni în efortul de apărare în fața asaltului regimului neo-liberalo-globalist. Astfel, s-a creat organizația militară „Shanhai-5” și organizația economico-financiară B.R.I.C.S. De asemenea, au avut loc negocieri și s-au încheiat numeroase acorduri financiare bilaterale între state, câteva zeci fiind orientate înspre înlăturarea dolarului din schimburile bilaterale, sub motivația reală a faptului că moneda americană a fost supra-tipărită, respectiv Trezoreria S.U.A. aruncă sume uriașe de dolari pe piața financiară mondială, sume necesare acoperirii cheltuielilor statului, cu deosebire a celor militare și ale serviciilor de informații. Întrebat de jurnaliști „Ce este ?”, președintele rus Vladimir Putin a răspuns: „Este un fel de N.A.T.O. și U.E. luate la un loc.”

    A doua putere militară din N.A.T.O. și a șaisprezecea putere economică a Lumii, adică Turcia, întoarce și ea spatele Occidentului și se orientează spre Rusia și spre statele asiatice, unde găsește mai ușor piețe și alături de care poate să se dezvolte suveran. Statele Unite și-au pierdut mult din putere, iar Rusia și aliatele ei militare și economice nu mai sunt dispuse să plece steagul. S.U.A. nu mai poate zburda în voie. Are nevoie de o resetare și o relansare. Această misiune și-a asumă noua administrație de la Washington.

    Ca urmare a celor arătate mai sus, statele suverane din afara zonei de influență a S.U.A. au început să se simtă tot mai vulnerabile. În perioada dintre Yalta+Potsdam (1945) și Malta (1989), omenirea se obișnuise cu cutumele Războiului rece, iar foarte importantul Act final al Conferinței O.S.C.E. pentru Pace și Securitate de la Helsinki (august 1975) consolidase statu-quoul în relațiile internaționale, recunoașterea tuturor frontierelor existente în Europa și recunoașterea unor principii ferme ale raporturilor dintre state, cum ar fi respectul reciproc, neamestecul în treburile interne, respectarea independenței și suveranității naționale a statelor etc. Documentul fusese semnat de 32 de state europene+S.U.A. și Canada și părea să consolideze foarte mult pacea mondială și climatul din relațiile internaționale.

    Dar, după Acordul din Malta, puterile occidentale au început să încalce Actul final, care reprezenta cel mai solid tratat euro-atlantic, profitând și valorificând în favoarea lor faptul că sub președințiile Gorbaciov și Elțân, Rusia și-a pierdut din putere, iar numeroase state nu s-au mai simțit apărate de nimeni. Astfel, s-au încălcat grav frontierele europene prin dezmembrarea Cehoslovaciei și a Iugoslaviei. Agresiunea internațională împotriva României, din decembrie 1989, la care au participat din plin și serviciile speciale ale unor state occidentale, a fost tot o încălcare gravă a Actului final al Conferinței O.S.C.E. pentru Pace și Securitate de la Helsinki, unul din motivele principale pentru care stăpânii externi ai României euro-atlantice sunt complici la ascunderea adevărului evenimentelor de atunci. Astăzi este dovedit că s-a urmărit și dezmembrarea României, alături de cele ale Iugoslaviei și Cehoslovaciei, la fel cum au fost dezmembrate cele trei țări și la sfârșitul perioadei interbelice.

    O problemă gravă din punctul de vedere al Federației Ruse și a statelor care doreau și doresc să își apere suveranitatea și independența națională în fața presiunii regimului neo-liberalo-globalist, a fost faptul că în ciuda promisiunii verbale a președintelui S.U.A., făcută la Malta președintelui U.R.S.S., că N.A.T.O. nu se va extinde asupra teritoriilor din centrul și estul Europei pe care Moscova le abandona ca urmare a înțelegerii (nu se știa pentru cât timp), începând cu anul 1997, acordul a fost încălcat și au fost înregimentate în N.A.T.O. mai multe state.

    De asemenea, sub directa acțiune a serviciilor de informații occidentale, în unele state din arealul Federației Ruse, au fost organizate „revoluții portocalii” și „maidane” (Georgia, Ucraina, România), care au reprezentat de fapt deturnarea unor alegeri corecte și aducerea la putere a agenților care ofereau garanția subordonării statelor respective față de regimul globalist și față de corporațiile internaționale.

    Cu alt prilej, în paginile acestei reviste, am arătat cum statelor din Uniunea Europeană le-a fost diminuată suveranitatea și independența națională, iar egalitatea dintre state, care a persistat în primele decenii ale U.E., a fost eradicată. În ultimul deceniu, U.E. s-a transformat într-un sistem piramidal de subordonare ierarhică, condus la vârf de Germania, urmată de Franța și având la baza piramidei Bulgaria și România. Conducerea Uniunii Europene s-a aliniat sistemului neo-liberalo-globalist, militând împotriva suveranității naționale a statelor, cu toate că Europa unită s-a constituit din state suverane și independente. La aderare, nu s-a pus problema nici unei țări să renunțe la aceste prerogative, deși, în cazul României, există înțelegeri secrete încheiate împotriva intereselor naționale ale țării noastre.

    Doctrina lui Trump prevede o Europă a națiunilor, ferită de imigranți. Președintele a fost foarte ferm și a precizat că statele europene care nu vor urma S.U.A. pe această linie politică „vor avea mari probleme”. România, prin vocea președintelui său minoritar etnic, a anunțat că se menține pe aceeași linie politică, respectiv „pe vechi”… În aceste condiții, există perspectiva să pierdem singurul aliat al momentului, S.U.A. Comisia Europeană și Germania nu sunt aliați, ci sunt doar profitori ai situației coloniale a României.

    Unul dintre fenomenele promovate în multe dintre statele controlate de regimul neo-liberalo-globalist, inclusiv în România, a fost promovarea în conducerea societății și în punctele ei „cheie” din administrație și din servicii a minoritarilor etnici, cu deosebire a evreilor. Cu ajutorul acestor lideri recrutați din rândul minoritarilor etnici sau alogenilor s-a urmărit supunerea majorităților etnice și aservirea intereselor naționale românești față de interesele organismelor supranaționale (Comisia Europeană, N.A.T.O., F.M.I., Banca Mondială) și a puterilor occidentale, cu deosebire S.U.A., Germania și Franța.

    De asemenea, pe un lung parcurs de timp, cu pași mici, în valuri, în tot arealul euro-atlantic, a fost promovată o legislație „antisemită”, nedemocratică, uneori aberantă, cum a fost cazul și în România și s-a trecut la marginalizarea și represiunea împotriva tuturor celor care îndrăznesc să critice evreii, indiferent de motiv, ca și când acești oameni ar fi infailibili. A critica fenomene negative ale cetățenilor evrei este asimilat antisemitismului, ceea ce este un abuz de interpretare și o încălcare gravă a libertății de opinie a cetățenilor. În România, după promovarea Ordonanței 31/2002, devenită Legea 107/2006, prin promulgarea Legii 217/2015, s-a mers atât de departe încât s-au declarat legale și obligatoriu de respectat toate sentințele din procesele politice date de Tribunalul „Poporului” și de alte instanțe iudeo-bolșevice în perioada anilor 1945-1964. Prin aceasta s-au spălat crimele odioase ale cumplitului gulag iudeo-bolșevic din România ocupației militare sovietice, dovedindu-se legătura peste timp între iudeo-bolșevici și iudeo-globaliști.

    Toate aceste fenomene, ca și numeroase altele, asupra cărora nu ne oprim în rândurile de față, au erodat grav sistemul internațional în întreaga lume euro-atlantică.

    În Statele Unite situația s-a degradat mereu. Casa Albă a ajuns tot mai mult prizoniera băncilor evreiești la care s-a îndatorat enorm. Pe măsură ce datoria publică a S.U.A. a crescut, aservirea guvernelor americane față de structurile supranaționale evreiești a devenit mai mare. Doar în timpul președinției lui Barack Obama, datoria guvernului american a crescut cu peste 9.335 de mii de miliarde de dolari!

    Sunt decenii de când interesele vechilor americani, respectiv ale urmașilor coloniștilor stabiliți cu sute de ani în urmă, au fost neglijate, în favoarea intereselor globale. Conducerile neo-liberale de esență evreiască ale S.U.A. din ultimele patru mandate, respectiv cele ale președinților Bush(/Rice/Powell) și Obama(/Kerry/Clinton), au vândut rezervele de aur ale guvernului american către China, au crescut datoria publică la cote amețitoare, au dus politici economico-financiare prin care au urmărit profitul imediat al marilor bănci evreiești și au permis ca marile companii americane, coloana vertebrală a țării, să se transforme în companii multinaționale și puterea economică a S.U.A. să se dilueze în oceanul economico-financiar al Lumii, fapt care a crescut controlul marii finanțe evreiești asupra S.U.A. În administrația de la Washington și în întregul sistem de Apărare, de Poliție și în serviciile de informații, în funcțiile importante au penetrat tot mai mulți evrei, afro-americani, hispanici și alți minoritari de toate felurile, în dauna vechilor americani. Zeci de milioane de venetici aduși de „visul american” și de dorința de trai bun fără muncă, bazat pe sistemul de ajutoare sociale oferite de statul american, au primit respectivele ajutoare sociale și drept de vot, înaintea obținerii cetățeniei. În timp ce nivelul de trai al lucrătorilor americani a scăzut continuu, aceștia trebuie să-i întrețină din munca lor pe toți veneticii (milioane dintre ei pătrunși ilegal, escaladând frontiera mexicană).

    Nucleul vital al puterii administrative și militaro-informative a S.U.A. a înțeles că trebuie să facă o schimbare radicală de doctrină politică națională, să se repoziționeze față de restul Lumii și să încerce să revină la poziția de superioritate mondială pe care recunoaște că a pierdut-o, chiar dacă este încă prima putere a Lumii. Un rol foarte mare în decizia de a reașeza politica S.U.A. l-a jucat Pentagonul și serviciile sale secrete, dar, desigur și alte componente ale unor structuri importante ale statului american.

    Israelul a susținut noua ideologie a lui Trump și pe noul președinte. Lumea evreiască pare a fi fost scindată, pentru prima oară în istorie. Pe această linie, pentru a ne pronunța, avem nevoie ca perioada imediat următoare să mai aducă unele clarificări.

    Acestea au fost unele din premisele câștigării alegerilor de către Donald Trump, care susține un sistem național-protecționist, pe plan intern și promovarea păcii, pe plan internațional, cu mențiunea că Trump dorește să distrugă Statul islamic și să continue cursa înarmărilor pentru descurajarea oricărui potențial inamic.

    Miza schimbării de la Washington este uriașă. S-a schimbat sistemul. Sistemul globalist a fost denumit de Donald Trump drept o gogoriță băgată pe gâtul popoarelor Lumii. Trump și echipa sa sunt determinați să implementeze național-protecționismul. Regimul iudeo-globalist nu acceptă să cedeze puterea, în ciuda pierderii alegerilor. El deține sume uriașe de bani, majoritatea mass-media mondială și va dori, în mod sigur, să-și ia America înapoi și cu ajutorul puterii statului poporului american să domine cât posibil mai mult din planeta noastră, în folosul inițiaților.

    Lupta continuă.

    Prof. univ. dr. Corvin Lupu pentru justitiarul.ro


    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!