• Ultimele știri

    luni, 5 decembrie 2016

    ROMÂNE, fii deștept și CONSUMĂ PRODUSE ROMÂNEȘTI! O vom duce cu toții mai bine!

    Patriotul agro-alimentar este persoana fizică care, pentru coșul zilnic, preferă produsele alimentare autohtone atunci când acestea sunt de calitate bună și la un preț rezonabil. Patriotul agro-alimentar este persoana juridică care, pentru materie primă, preferă produsele agricole autohtone atunci când acestea sunt de calitate bună și la un preț rezonabil.


    Patriotismul agro-alimentar ar trebui să fie o decizie strategică a României iar acum, de Ziua Națională, ar trebui să ne întrebăm cu toții dacă în acest an am fost niște buni patrioți, adică niște buni români.

    Peste tot în Europa, cosmpolitismului consumului non-alimentar, adică un german va cumpăra un telefon american produs în China sau un costum italian produs în România, i se opune, în cazul aceluiași individ, naționalismul consumului alimentar, adică același german va cumpăra doar lapte nemțesc, provenind de la un fermier din Germania, și doar pâine nemțească, provenind tot de la un fermier din Germania. Explicațiile sunt multiple: conștientizarea ideii că o țară trebuie să își asigure singură securitatea alimentară mai înâi, pentru a vorbi mai apoi și de alte tipuri de securitate, accentul pus de Uniunea Europeană pe sprijinul fermierilor, legătura sat-oraș din perspectiva solidarității generațiilor, teama de tulburări sociale, și enumerarea poate continua. Toată țările europene practică acest patriotism agro-alimentar, fără a se pune în niciun fel în discuție caracterul funcțional de piață al economiei naționale sau acordarea cetățenilor la valorile fundamentale ale un societăți democratice, capitaliste, bazate pe liberă-concurență și drepturile omului.

    Toate aceste principii vin la pachet cu o doză de ipocrizie și cinism, care portă mai nou numele de pragmatism, și care conduc la următoarea stare de fapt: pentru a-mi putea susține patriotismul agro-alimentar în țara mea este nevoie ca alții să nu aibă posibilitatea să se bucure de acest patriotism. În țările de la periferia Europei, acest patriotism agro-alimentar trebuie descurajat, demonizat și, foarte important, trebuie decuplat de la ceea ce înseamnă identitatea națională, în acest caz română.

    Am auzit de multe ori spunându-se: ce interes are, domnule, francezul ca noi să nu ne dezvoltăm agricultura? Păi, are. Echilibrul fragil în care stă Uniunea Europeană din punct de vedere agro-alimentar are la bază niște chestii sensibile: supraproducția și prin urmare nevoia de noi piețe de desfacere, nivel de trai ridicat al fermierilor, suport centralizat european direct sau indirect și o frică teribilă de protest. Nimic nu îi înspăimântă mai mult pe membrii establishmentului politic și economic din țările europene dezvoltate decât un protest generalizat al fermierilor. Ați văzut la televizor cam ce se întâmplă când protestează fermierii. Imaginați-vă ce ar însemna cronicizarea acestei dezordini sociale. Sigur, veți spune, ce înseamnă 3% din populația ocupată, deoarece cam acest procent înseamnă ponderea agriculturii. Păi, da, dar fermierii sunt uniți. Sunt oameni simpli, puternici, care își apără drepturile. 3% din populația activă a Franței înseamnă deja milioane de oameni. Imaginați-vă milioane de oameni protestând violent la Paris…

    Bun, și ce treabă are România? Unul dintre motivele principale pentru care am fost primiți în Uniunea Europeană a fost și suportul pe care noi îl vom putea da prezervării patriotismului agro-alimentar în țările lor. Piață de desfacere, comerț intracomunitar, subvenții mici și multă, multă ipocrizie și cinism. Pragmatismul nostru, de această dată, ar trebui să ne facă să zicem: pentru noi este mai puțin important de ce ne-ați primit voi, ci care sunt soluțiile noastre pentru a impune patriotismul nostru agro-alimentar. Să le dăm cu sec, cum s-ar zice. Așa face Polonia, așa încep să facă toate țările din Europa de Est, și ar trebui ca și noi, proștii de români, să o facem.

    Agricultura și industria alimentară, reprezintă mai mult decât în cazul multor țări europene, și ați văzut cât de important este și acolo, o oportunitate fantastică pentru România. Fața României va fi schimbată atât din punct de vedere economic, cât și social, dacă vom ajunge acolo unde potențialul minim al acestui pământ și al acestor oameni ne poate duce. Și totul, cu păstrarea tradițiilor, al ADN-ului poporului român, care poate fi explorat și exprimat doar în cadrul satului românesc. De aceasta este foarte important să controlăm modul în care să înstrăinează pământul agricol. Dacă peste 5 ani, 80% din populația României va zice explicit: gata, patriotismul agro-alimentar este obiectiv național dar 50% din suprafața agricolă va fi în mâinle celor care nu doresc asta, cum vom putea atinge acel obiectiv? Pragmatic, în România ar trebui să dețină teren agricol doar cei care contribuie la susținerea patriotismului agro-alimentar românesc. Adică cei care produc pentru România, cu forța de muncă din România, cu cât mai multe inputuri românești și cu respect față de acest popor. În nicio țară europeană nu poți afaceri, ca investitor străin, dacă nu respecți acel popor, comunitatea în care ai intrat. Această cutumă este mai importantă decât legi, contracte, grafice și tabele. Câți dintre investitorii străini trecuți și prezenți respectă acest popor? Câți dintre ei înțeleg și acceptă semnificația Zilei Naționale de 1 Decembrie?

    Puteți citi continuarea pe Agrointeligența (Agrointel.ro)

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!