• Ultimele știri

    miercuri, 21 decembrie 2016

    Roata s-a întors? Acum 100 de ani, belgienii ucideau 10 milioane de africani în Congo în numele „civilizației”

    Motto: „Am întreprins activitatea din Congo în interesul civilizației și pentru binele Belgiei” – Regele Leopold al II-lea. Toată Europa este, pe bună dreptate, în stare de șoc după tragicele evenimente de la Bruxelles, care au dus la moartea a cel puțin 31 de persoane și la rănirea altor cel puțin 250.


    Dar asta nu trebuie să ne împiedice să ne amintim că la finalul secolului XIX și începutul secolului XX, belgienii au fost la rândul lor, călăi.

    La finalul secolului XIX, regele Leopold al II-lea a reușit să convingă marile puteri să-i recunoască autoritatea personală asupra a ceea ce denumim azi statul Congo. Convins că Belgia nu trebuie să rateze momentul pentru a obține „o bucățică din marele tort al Africii”, Leopold a făcut tot posibilul pentru ca țara sa să obțină o colonie pe continentul negru. Cum statul belgian nu avea fondurile necesare pentru a concura cu marile imperii coloniale ale vremii, regele Leopold a înființat o companie privată, pe care a deghizat-o sub auspiciile unei asociații științifice și filantropice. A denumit-o: Societatea Internațională Africană sau Asociația Internațională pentru Eplorarea și Civilizarea Congo. În 1876, Regele belgienilor a organizat o conferință internațională, de mare răsunet, care avea ca scop declarat „stârnirea interesului europenilor pentru a ajuta umanitar și a îmbunătăți viețile africanilor”. În realitate, totul era doar de fațadă, acesta urmărind doar să obțină controlul Africii Centrale, fără ca cineva să-i pună la îndoială intențiile.

    În 1878, Leopold al II-lea l-a angajat pe exploratorul britanic Henry Stanley pentru a înființa o colonie în regiunea congoleză. Conferința de la Berlin din 1885 i-a recunoscut lui Leopold autoritatea personală asupra regiunii pe care o explorase Stanley. Astfel, pe 5 februarie 1885 a luat ființă Statul Liber Congo, stăpânit personal de Leopold al II-lea. Leopold s-a prevalat de înțelegerile pe care Stanley le semnase cu șefii de triburi din zonă, documente prin care toate drepturile economice asupra zonei îi erau cedate. Singura problemă era că toți acești lideri nu înțelegeau o boabă din cuvintele așternute pe hârtie, fiind convinși cu ajutorul cadourilor pe care Stanley le oferea cu generozitate.

    Cum Congo era o zonă bogată în fildeș și cauciuc, Leopold nu a stat prea mult pe gânduri și s-a pus pe „civilizat”. Și-a angajat o armată privată, formată din mercenari, cu care să-i țină sub control pe localnici.

    Odată instalat la comandă, Leopold a împărțit bazinul Congo în 14 districte, care la rândul lor erau împărțite în regiuni, regiunile în sectare și fiecare sector în posturi de comandă. Capitala a fost stabilită la Boma, unde își avea sediul Guvernatorul General numit de către Leopold și șeful poliției. Absolut toți funcționarii și angajații noului stat erau europeni.

    Un tata priveste mainile taiate ale ficei sale!

    Pentru a-și maximiza profiturile, Leopold a decretat că toate pământurile pe care nu erau construcții sau culturi vor aparține statului. Practic, astfel Leopold și-a însușit majoritatea terenului, deoarece triburile locale nu cultivau decât ce le era necesar în jurul satelor unde locuiau. De asemenea, a decretat că toate recoltele realizate de băștinași nu pot fi vândute decât statului. Mai mult în 1892, Leopold a concesionat suprafețe mari de teren către două companii private, pe care le controla prin intermediul unor apropiați, permițându-le acestora să-i rețină pe africani, să dețină autoritatea asupra zonelor locuite de aceștia și să le confiște recoltele după cum considerau de cuviință.

    Puteți citi mai multe pe activenews.ro


    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!