• Ultimele știri

    miercuri, 14 decembrie 2016

    Istoria pe care comuniștii nu au vrut să o cunoști! Cum au luptat românii cu bolşevicii la Galaţi, într-o încleştare de trei zile, soldată cu mii de morţi

    Luptele pentru apărarea Galaţiului, din ianuarie 1918, au fost prima confruntare din istorie între trupele bolşevice şi armata română. În perioada interbelică, la Galaţi a fost ridicat un monument pentru a cinsti memoria soldaţilor căzuţi în aceste confruntări, însă, după 1946, acesta a fost vandalizat şi apoi demolat de comunişti. Acum, autorităţile vor să refacă monumentul după planurile iniţiale.


    Din motive care ţin de „frăţia dintre statele comuniste“, o filă de istorie foarte importantă a României a fost ascunsă publicului mai bine de o jumătate de secol, sub pretextul că aflarea adevărului l-ar fi deranjat pe „marele vecin de la Răsărit“. Nici măcar acum, deşi au trecut peste două decenii de când România a ieşit de sub sfera de influenţă rusească, relatările despre luptele pentru apărarea Galaţiului din ianuarie 1918 nu sunt incluse în cărţile de istorie decât marginal, superficial, fără a se lămuri numeroase aspecte esenţiale.

    Mărturisirile legate de episodul „Galaţi 1918“ au fost analizate, în ultimii ani, de mai mulţi istorici, însă informaţiile sunt în continuare incomplete şi, pe alocuri, contradictorii. Asta poate şi pentru că sursa primară – provenită de la istoricul Constantin Kiriţescu – a fost interzisă vreme de decenii în România, fiind considerată un fel de blasfemie la adresa socialismului.

    Începutul conflictului este foarte clar – o parte din armata rusă, puternic pătrunsă de ideologia bolşevică, vroia să părăsească frontul şi să se retragă în Rusia, unde să se alăture revoluţiei lui Vladimir Ilici Lenin.

    „La îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia“, descrie istoricul Cristian Negrea contextul geopolitic în care se afla Moldova la sfârşitul anului 1917, adică în plin Război Mondial.

    „La 29 decembrie 1917 (n.r. – datele sunt adaptate Calendarului Iulian), la Pechea, judeţul Galaţi, o delegaţie rusească vine la comandamentul diviziei a 4-a pentru a anunţa că începând de a doua zi, trupele ruse vor părăsi frontul şi vor trece Prutul în Basarabia. (...) În caz că trupele române vor opune rezistenţă, vor trece totul prin foc şi sabie, vor arde şi distruge totul în calea lor“, consemnează Negrea.

    Trebuie menţionat că, potrivit documentelor de război păstrate în arhivele Ministerului Apărării Naţionale, în acel moment în zonă, pe sectorul de front Tecuci–Galaţi, se afla Armata a 6-a rusă, cu trei corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Se estimează că fiecare divizie avea circa 5.000 de soldaţi, ceea ce însemna că forţa de luptă rusească număra peste 30.000 de oameni.
    Aliatul devenit duşman

    Având în vedere situaţia complicată, practic, fostul aliat tindea să devină inamic, iar românii riscau să fie prinşi între două fronturi, diviziile 4 şi 13 ale Armatei Române primesc ordin să supravegheze trupele ruseşti. În acel moment, timp de câteva zile, trupele româneşti erau efectiv pregătite, în tranşee, să facă faţă atât unor atacuri dinpre vest, din partea germanilor, cât şi dinspre est, din partea ruşilor.

    În faţa mobilizării de trupe, ruşii se liniştesc momentan, dar pe 3 ianuarie 1918 divizia 40 rusă părăseşte linia frontului şi porneşte spre Cudalbi şi Pechea, într-un marş ce semăna mai mult a fugă decât a retragere. Trupele sunt întoarse pe front de divizia a 4-a română, care avea un fel de rol de „jandarm“ al liniilor de apărare.


    Harta militară a confruntării româno-ruse din 1917. Foto: Arhiva Bibliotecii Academiei

    Însă, pe fondul confuziei, Corpul Siberian de elită, unitate complet bolşevizată „evadează“ spre Galaţi împreună cu divizia a 10-a siberiană, care deja avea în apropierea oraşului două baze: una peste Dunăre şi o alta în nord-vestul urbei, la Fileşti. Sursele istorice nu sunt foarte clare în privinţa numărului de soldaţi care se apropiau de oraş, însă se estimează că ar fi fost în jur de 12.000 de ostaşi.

    Aşa cum era de aşteptat şi cum, de altfel, şi avertizaseră, ruşii au încercat să cucerească oraşul Galaţi, cu scop de jaf sau poate de a stabili aici, pentru noul stat bolşevic, o bază militară puternică din care să exporte revoluţia şi în România.

    Cei 12.000 de soldaţi ruşi rebeli se regrupează la porţile oraşului, în zona Tirighina-Barboşi, iar pe data de 6 ianuarie 1918 trimit o delegaţie care solicită autorităţilor să plătească o sumă consistentă care să acopere cheltuielile de deplasare şi de hrănire a trupelor până când acestea vor ajunge în Rusia. Cum solicitarea este respinsă, ruşii trec la represalii.

    Trec peste valea Cătuşa şi peste câmpurile unde se află acum cartierul Dunărea şi sunt întâmpinate, în buza dealului Ţiglina, de liniile de apărare româneşti.
    Filmul bătăliei, după istoricul Constantin Kiriţescu

    O hartă militară apărută într-o lucrare a istoricului Constantin Kiriţescu - Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, ed. A II-a, ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1925, ne dezvăluie detalii interesante ale înfruntării armate din ianuarie 1918. Este de precizat că lucrarea lui Kiriţescu (ca de altfel toate lucrările istoricului) a fost interzisă în România începând cu 1946.

    „Situaţia trupelor de apărare a Galaţiului este mai mult decât dramatică. Ele sunt acum atacate din 4 direcţii: vest, nord, est şi sud. În oraş, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie în unităţi de luptă, fără a mai putea fi împiedicate de vreo trupă română. Orice măsură pe care o ia armata română contrastează cu diferenţa numerică între soldaţi de 4 la 1 în favoarea ruşilor“, consemnează Constantin Kiriţescu.



    Imagine de pe front - 1917. Foto: Arhiva BVAU

    Prima linie de pe dealul Ţiglina cade şi totul părea pierdut. Totuşi, în ciuda situaţiei dramatice, armata română are o tresărire extraordinară de orgoliu. Din detaşamentul de la Fileşti se iau două plutoane de infanterie, o secţie de mitraliere, care sosesc imediat. Infanteriştii români atacă violent detaşamentul rus de la est, îl pune pe fugă şi-l urmăreşte până trece Prutul.

    Citiți continuarea pe adevarul.ro

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!