• Ultimele știri

    duminică, 18 decembrie 2016

    „În mod natural, copiii resping discuțiile despre sex și sexualitate, pentru că nu fac parte din lumea lor.”

    Doamna Antonia Tully, am dori sa știm cum ați inceput programul „Safe at School” („In siguranța la școala”) și cum ați ajuns sa cunoașteți realitațile din școlile britanice referitoare la modul in care se preda materia educația sexuala? – Știam deja de cațiva ani buni ca in școli se preda un tip de educație sexuala nesanatoasa. Insa nu in fiecare școala, nicidecum. 


    Apoi, cu șapte sau opt ani in urma, am devenit mai atenți și mai bine informați asupra acestei probleme și asupra amplorii sale. Incepusera sa ne contacteze parinții. Mulți sunau la SPUC și ne spuneau ce materiale se prezentau intr-o anume școala, ce filme, ce discuții se purtau etc. Din perspectiva pro-life ne gandeam ca toate acestea sunt periculoase pentru ca toți acești copii erau sexualizați efectiv prin aceste materiale. Poți chiar urmari un traseu, in felul acesta: daca ii expui pe copii de mici, din clasele primare, de la 5-6 ani, la imagini grafice cu conținut sexual, cand devin adolescenți, deja iși incep viața sexuala. In momentul in care adolescentele devin activ sexuale, multe vor ramanea insarcinate și multe vor face avorturi.

    Astfel, am inființat „Safe at School” („In siguranța la școala”), avand doua scopuri: sa facem campanii impotriva educației sexuale explicite și sa consiliem și sa sprijinim in mod individual parinții care vin și ne cer aceste sfaturi. Astfel, am cercetat legea, am examinat toate aceste materiale și am consiliat parinți. Și se pare ca aceste doua scopuri au mers bine impreuna. Faptul de a fi in legatura cu parinții, care ne sunau din toata țara, a insemnat sa ințelegem in profunzime aceasta problema. Nu am fi aflat niciodata ce programe sunt in școala și in ce școli se predau, daca parinții nu intrau in legatura cu noi. Majoritatea parinților au aflat despre „Safe at School” de pe Internet. In zilele noastre, oricine are o problema se duce și cauta prima data rezolvarea ei pe internet. Și de obicei gaseau un interviu sau diverse declarații ale noastre despre asta. Așa am inceput și am crescut de acolo. In general, situația alarmanta este in Anglia și Tara Galilor. In Scoția și Irlanda de Nord nu se intampla acest lucru, ei au sisteme de educație un pic diferite.

    – Parlamentarul britanic Philip Davis a declarat recent ca educația sexuala nu ar mai trebui predata in nici o școala. Ce parere aveți despre asta?

    – Așa este. M-am intalnit cu Philip Davis de cateva ori și el este foarte vocal pe aceasta tema. Educația sexuala de aici din Marea Britanie, de la 5 la 11 ani, la școala primara, nu este obligatorie. Nu trebuie predata. De asemenea, parinții au dreptul de a-și retrage copiii de la ore. Sunt de acord cu faptul ca materia n-ar trebui sa existe deloc in școli. Dar daca aș porni o campanie de genul: „Nici un fel de educație sexuala in școli!”, n-am ajunge nicaieri, pentru ca ea exista, e acolo acum. Nu am face nici un progres. Incerc sa incadrez dezbaterea in limitele urmatoare: da, școlile pot juca un rol, dar rolul lor este sa-i sprijine pe parinți sa faca acest lucru. Acest lucru este rezonabil și funcțional. Putem avea școli care sprijina parinții și școli care spun, nu, este treaba ta sa faci acest lucru ca parinte. Și oricand vorbesc cu mass-media – caci mass-media ar vrea sa ma considere inapoiata, pudibonda, represiva, cineva care vrea sa țina copiii in ignoranța etc. –, eu le spun: cred ca copiii au nevoie de educație sexuala, dar parinții sunt cei care trebuie sa le-o dea. Cred ca toți copiii trebuie sa știe despre aceste lucruri, dar problema mea este cine le spune, de unde afla toate acestea. Da, suntem de acord, dar parinții trebuie sa fie cei care o fac. Daca spun: „Dar nu toți parinții pot face asta”, eu le spun: „Scuze, eu cred ca e un mit, o amagire. Nu cred ca o mama, care-și iubește copilul, nu poate sta cateva minute cu fetița ei de 9-10 ani, ca sa o pregateasca, sa-i vorbeasca, de exemplu, despre ciclul menstrual”.
    Guvernul promoveaza politici ce forțeaza tot mai multa educație sexuala explicita in școli

    – Cine preda aceste ore, de obicei? Sunt profesori instruiți de Ministerul Educației? Urmaresc ei același program in toate școlile?

    – Ministerul Educației, de obicei, ia o anumita distanța fața de școli pe aceasta problema și spun: școlile pot alege orice resurse doresc, ii lasam pe profesori sa decida, sa aleaga ceea ce e mai bun pentru copii. In teorie, avem o situație care ar parea normala: aceste ore nu sunt obligatorii la școala primara, doar o anumita parte este obligatorie in clasele de gimnaziu. Parinții pot alege sa-și retraga copilul de la aceste ore, exista foarte bune ghiduri pentru școli, care subliniaza rolul parinților etc. Școlile pot alege programe pe care doresc sa le predea, dar realitatea este destul de diferita. Realitatea este ca guvernul promoveaza politici care forțeaza tot mai multa și mai multa educație sexuala explicita in școli de la varste cat mai mici. Mulți profesori se inhama la predarea acestei materii. Exista profesori care ar obiecta la predarea unei asemenea materii, sunt sensibili la acest subiect și refuza sa-l predea. Dar exista o mulțime care nu sunt de aceasta parere deloc. Vedeți, meseria de profesor și, in general, sindicatele profesorilor sunt foarte de stanga in gandire și sunt la unison pana la cele mai inalte nivele cu agenda educației sexuale. Daca intr-o școala exista 150 de profesori, sa spunem, e nevoie doar de 3-4 profesori care susțin: da, asta ar trebui sa-i invațam pe copii și aștia o și fac. Foarte mulți profesori sunt de parere ca acest tip de educație sexuala este absolut vital, copiii trebuie sa invețe asta de la noi, altfel vor fi exploatați etc., etc.

    – De ce face acest lucru guvernul? Exista anumite directive explicite, dupa care se ghideaza cei din structurile guvernului?

    – Motivul care sta la baza acestei promovari excesive a educației sexuale in școli – adica, mai multa educație sexuala, toți copiii au dreptul la o educație sexuala de calitate, varsta sa fie cat mai mica etc. – ar fi, in viziunea guvernanților, ca Marea Britanie are cea mai mare rata a sarcinii la adolescente in Europa. Acesta este modul prin care o putem scadea, spun ei. Tony Blair, fostul premier laburist, a lansat in 1999 „Strategia privind sarcina la adolescente”, cu scopul de a injumatați rata sarcinii la adolescente in 10 ani. Și a bagat milioane de lire sterline in aceasta strategie, care presupunea ca fiecare adolescent trebuie sa aiba acces la contracepție, trimiterile pentru avort trebuie sa creasca, clinici in școli etc. Toate aceste strategii, una dupa alta, au eșuat, insa guvernul nu s-a gandit niciodata sa scoata educația sexuala din școli și sa ajute parinții, pentru ca e treaba lor, sa faca asta.

    – Ce fac aceste clinici in școli?

    – E vorba despre clinici care fac trimiteri, in regim de confidențialitate, pentru avort sau contracepție. In Anglia și Țara Galilor exista aceste clinici. O asistenta vine la școala de doua ori pe saptamana și elevii pot merge acolo pentru prezervative, pentru trimitere la avort etc. Sunt complet confidențiale. Nici profesorii de la școala nu știu ce li se spune acestor copii acolo, nici parinții. De obicei, unde gasești un numar mare de copii, toți intr-un singur loc, departe de familiile lor? La școala! Aceasta a fost parte a strategiei privind sarcina la adolescente. Diferite programe sunt puse in aplicare in toata țara, copiilor li se dau carți de vizita și ei pot merge sa-și ia pilula de-a doua zi gratuit de la farmacie.
    De la programele guvernului Blair, la epidemia de boli cu transmitere sexuala de azi

    – Ce impact au avut asemenea activitați?

    -O mulțime de școli desfașoara aceste programe foarte agresive, la nivel gimnazial. Exista vorbitori care vin și le vorbesc, le impart prezervative. Totul cu scopul de a scadea sarcina la adolescente. Au trecut 10 ani și nu s-a intamplat nimic de acest fel. Aceasta intensificare a orelor de educație sexuala nu a avut absolut nici un impact. Sarcina la adolescente incepuse sa scada inca inainte de 1999, apoi a ramas la același nivel. Toți acești bani au fost aruncați pe fereastra, pentru ca sarcina la adolescente a ramas la fel. Dar ceea ce a crescut cu siguranța au fost bolile cu transmitere sexuala. E o epidemie a acestor boli in toata țara. Desigur, adolescenții pot merge sa faca diverse teste, dar boli precum chlamydia, de exemplu, nu au simptome. Și cei care au aceasta boala o raspandesc prin promiscuitatea relațiilor. Dupa aceea, ajunși la varsta la care doresc sa aiba copii, iși dau seama ca nu pot face copii. Deci, pentru aceasta strategie privind sarcina la adolescente s-au cheltuit milioane de lire sterline ca prin ea sa se impinga educația sexuala in școli. Și intotdeauna s-a menținut o taina, un secret, ca o… mantra, daca vreți, asupra faptului de ce anume trebuie sa avem educație sexuala in școli.

    – Ce se intampla la nivelul clasei politice, care ar trebui sa ia in calcul aceste realitați?

    – Din punct de vedere politic, situația se complica, devine mai proasta. Deja am avut o incercare de a face educația sexuala obligatorie in școli de la 4-5 ani, cand copiii merg pentru prima data la școala. Ne-am opus viguros acestei incercari in 2009-2010. Și asta deoarece, in primul rand, este subminat complet dreptul parinților, le este negat dreptul asupra copiilor lor și asupra vieții copiilor lor. Și, in al doilea rand, nu exista nici o dovada ca ar exista vreun folos din predarea educației sexuale la copii incepand cu varste de 4-5 ani. Iar educația sexuala obligatorie inseamna tot mai multa educație sexuala explicita, desene, chiar desene pornografice. Deci, ne-am opus in 2009-2010 și am avut succes, avand in vedere ca legislația care ar fi facut educația obligatorie in școli nu era decat o clauza dintr-un alt proiect de lege, mult mai mare. Iar SPUC, impreuna cu „Safe at School” și alte organizații, s-au opus categoric. Asta s-a intamplat in mai 2010 și proiectul de lege nu a fost votat. Apoi au venit alegerile generale. Iar potrivit sistemului nostru parlamentar, un proiect de lege, care nu a trecut prin parlament, poate trece in momentul cand avem alegeri generale. Ministrul Educației din opoziție alege ce proiecte pot ramane și ce proiecte pot fi date la coș. Așa a fost aruncat la coș acel proiect care ar fi facut educația sexuala obligatorie. Astfel, pana acum, nu am avut probleme. Dar vor aparea din nou avand in vedere ca avem alegeri generale in anul viitor și aproape toate partidele politice doresc educație sexuala obligatorie in școli. Astfel, marea batalie a reinceput ca sa stopam aceste incercari.
    Exista școli care au renunțat la programele sexuale explicite, dupa ce 2-3 parinți au pus in discuție ce se preda la aceste ore

    – Cum pot schimba lucrurile parinții și cum pot determina ei conducerea școlii sa renunțe la aceste cursuri de educație sexuala explicita?

    – Aproape in orice școala din Marea Britanie se preda educația sexuala destul de explicit, cu desene. Parinții se simt foarte alienați, indepartați cumva de aceasta problema, de școala, de ce se intampla la aceste ore. Avem acum și aceasta amenințare a educației sexuale obligatorii in școli. Campania noastra a fost sa studiem programele din școli, ce anume li se preda copiilor. Exista o intreaga gama de astfel de programe, insa o parte din ele e folosita mai pe larg. Permanent mi se aduce la cunoștința de catre parinți ce se intampla cu adevarat in școli. Știu, de exemplu, ca școlile adesea nu dezvaluie parinților intregul conținut pe care il predau copiilor. Nu explica limpede parinților ca au dreptul sa-și retraga copiii de la aceste ore. Sau se opun foarte mult ca parinții sa-și retraga copiii de la aceste ore. Și vor incerca sa-i atenționeze pe acei parinți care-și retrag copiii de la aceste ore. De fapt parinții, dupa parerea lor, nu trebuie sa prezinte nici un motiv de ce doresc sa-și retraga copiii de la aceste ore. Deci școlile nu sunt deloc transparente referitor la ceea ce se preda pe acest subiect. Nu spun ca toate școlile intra in aceasta categorie, dar multe școli fac asta, dupa cum imi spun parinții care mi se adreseaza. Prin urmare, campania noastra se axeaza pe ajutorarea parinților in mod individual, in anumite școli, unde exista probleme. Adesea, doar 2-3 parinți intr-o școala pot schimba lucrurile. Doar prin simplul fapt de a pune intrebari directorului, profesorilor, diriginților, in cadrul comitetului de parinți, li se vor alatura și alți parinți. Am vazut școli care au renunțat la aceste programe de educație sexuala deoarece 2-3 parinți au pus in discuție ce se preda la aceste ore. De asemenea, ceea ce incurajez eu pe parinți sa faca este sa devina membri ai comitetelor de parinți. Este o obligație legala a organului de conducere al școlii sa renunțe sau nu la politica de predare a unui asemenea obiect ca educația sexuala.

    Citiți continuarea pe culturavietii.ro

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!