• Ultimele știri

    luni, 19 decembrie 2016

    160 de ani. Rafinăria Astra Română - modestă fabrică de petrol devenită fruntea rafinăriilor din țară

    La început o "modestă" fabrică de petrol înființată în 1880 în suburbia Sfânta Filofteia din Ploiești, rafinăria Astra Română a devenit, peste ani și după vânzări succesive, "fruntea rafinăriilor din țară în privința cantității de țiței prelucrat", iar în timpul celor două războaie mondiale, ea a trecut, la propriu, prin foc, având de suferit nu doar rafinăria ca și construcție, ci și o parte din personalul acesteia, care și-a pierdut viața în timpul atacurilor, plătind astfel un "tribut de sânge".


    În anul 1880, comerciantul Ion Niculescu-Bazar a înființat o modestă "fabrică" de petrol în suburbia Sfânta Filofteia din Ploiești pe care ulterior a vândut-o inginerului Ioan M. Munteanu, pentru suma de 80.000 de lei.

    "În istoria europeană a dezvoltării industriei petroliere, Astra figurează ca prima rafinărie producătoare de gaz și una dintre primele producătoare de cocs de petrol", se arată într-un memorandum al rafinăriei.

    În 1901, fabrica este vândută bancherului și comerciantului Max Schapira din Ploiești, care a schimbat denumirea "fabricii de gaz" în "Rafinăria Astra" și a trecut la extinderea și modernizarea ei.

    "În anul 1904, rafinăria a prelucrat peste 2.500 de tone de țiței. (...) Produsele obținute s-au exportat în proporție de 90% și numai 10% s-a folosit în țară. (...) Pentru rezultatele obținute, rafinăria a obținut în 1905 medalia de argint la expoziția de mine a Societății Agrare a Marilor Proprietari din România. În decembrie 1906 a primit medalia de argint și diploma specială la Expoziția Jubiliară Națională din București. (...) Din anul 1906, rafinăria "Astra" a devenit proprietatea lui C. M. Pleyte Mz. din Olanda. (...) Prin această tranzacție, s-a încheiat pentru rafinăria "Astra" perioada "fabricii de gaz", intrând într-o nouă epocă de dezvoltare", se arată în volumul "Istoricul societății "Astra Română"—1880-1948", al cărui autor este istoricul Constantin Dobrescu.

    Potrivit sursei citate, societatea "Astra" a fost fondată la 10/23 ianuarie 1907, iar un an mai târziu urca în topul celor mai importante rafinării din țară, ocupând locul al șaptelea în privința cantităților de petrol prelucrate anual.

    "Societatea "Astra" a început să lucreze din 11 februarie 1908. (...) În anul 1909 au început tratativele între "Regatul Român" și "Astra" pentru contopirea exploatărilor lor de la Moreni. (...) Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor societății "Astra" din 7/20 septembrie 1909 a autorizat direcțiunea societății de a proceda—împreună cu cea a societății "Regatul Român" și a societății "Geconsolideerde Hollandsche Petroleum Compagnie" la constituirea noii societăți "Astra Română". (...) "Data de naștere" a societății "Astra Română" a fost 9 iulie 1910. (...) Producția de țiței a societății a crescut până la Primul Război Mondial an de an. (...) Începând cu anul 1910, societatea "Astra Română" a trecut la mărirea rafinăriei, astfel încât aceasta să poată prelucra 100 de vagoane de țiței pe lună. (...) De menționat că societatea "Astra Română" deținea cel mai lung conduc din România, cu o lungime de 43 de km, care lega schela Moreni cu rafinăria Ploiești, trecând prin Filipești", mai spune autorul.

    Un alt aspect subliniat de istoricul Constantin Dobrescu este acela că, în perioada 1910-1915, adică de la înființarea societății și până în anul dinaintea intrării României în război, producția societății "Astra Română", în medie, reprezenta un sfert din producția totală de țiței a țării, fapt care demonstrează importanța acestei societăți încă din primii ani de funcționare.

    Dezvoltarea rafinăriei "Astra Română", considerată "fruntea rafinăriilor din țară în privința cantității de țiței prelucrat", a fost oprită de operațiunile din timpul Primului Război Mondial.

    Cu ocazia centenarului, istoricii readuc în atenția publicului un eveniment cu un impact aparte în istoria noastră, respectiv primul mare dezastru ecologic provocat de război prin incendierea rafinăriilor de pe Valea Prahovei și de la Ploiești.

    "Cu siguranță acest proces de distrugere a fost unul dintre cele mai mari dezastre ecologice pe care România și Ploieștiul le-au cunoscut în secolul XX și nu numai. Incendierea rafinăriilor în 1916 rămâne (...) unul dintre actele economice cele mai semnificative ale războiului, care au cântărit și ele în balanța păcii de la Versailles, când României i s-au recunoscut jertfele din timpul războiului și i-au fost recunoscute drepturile asupra Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei și implicit noile granițe", arată prof. dr. Dorin Stănescu, consilier în cadrul Departamentului CENTENAR al Guvernului României, într-un material transmis la solicitarea AGERPRES.

    Potrivit documentului, contextul istoric în care s-a produs acest eveniment al incendierii rafinăriilor a fost acela al intrării României în Primul Război Mondial în 1916 și al eșecului militar în Transilvania.

    Armata română a fost nevoită să se retragă, iar la începutul lunii decembrie a devenit tot mai clar că Muntenia nu va mai putea fi apărată. Ca atare, la cererea imperioasă a aliaților ca germanii să fie împiedicați să aibă acces la facilitățile petroliere ale României, în intervalul 3-6 decembrie s-au făcut pregătirile pentru actul de distrugere a rafinăriilor, arată sursa citată.

    Conform datelor din volumul "Istoricul societății "Astra Română"—1880-1948", guvernul francez l-a trimis în România pe căpitanul Grazie, însoțit de un chimist, pentru a convinge guvernul român să ordone distrugerea industriei extractive și de prelucrare a țițeiului, în România sosind, totodată, și doi ofițeri britanici, col. Thompson și col. Griffiths, care, în noiembrie 1916, au ajuns la Ploiești, misiunea lor fiind aceea de a transforma zona într-o mare de flăcări, pentru ca țițeiul, indispensabil ducerii războiului, să nu cadă în mână germanilor.

    Raportul lui Norton Griffiths înaintat către guvernul britanic în 1917 a fost desecretizat de către Arhivele Britanice în anul 2010 și ne relateză cum s-a desfășurat acest proces.

    "În raportul său, Norton Griffiths ne arată că a sosit la Ploiești în jurul datei de 3 decembrie și, pentru că românii ezitau să dea ordinul scris de a distruge rafinăriile, el consideră că autoritățile române erau nerealiste. Credeau că-i vor opri pe germani și de aceea au amânat până în ultima clipă acest proces. Ordinul scris a fost primit pe 4 decembrie, iar două zile mai târziu nemții aveau să intre în Ploiești. Colonelul Griffiths a fost prevăzător și a pregătit din timp procesul de distrugere a rafinăriilor, a anticipat că unele dintre acestea se aflau în interiorul orașului și nu puteau fi incendiate întrucât exista pericolul ca locuințele populației să fie afectate și de aceea s-a procedat la distrugerea instalațiilor și la deversarea petrolului pe terenul din interiorul rafinăriilor", se arată în documentul transmis de Dorin Stănescu.

    Potrivit datelor prezentate de istoricul Constantin Dobrescu, o comisie româno-engleză a ajuns, la data de 5 decembrie, la rafinăria Astra Română, care a fost împărțită în patru diviziuni, trecându-se la aplicarea efectivă a planului.

    "Au fost distruse vechea distilație de uleiuri, cu 10 alambicuri de distilare, cele 31 de rezervoare ale acestei secțiuni cu o capacitate totală de 85.456 tone și noua rafinărie. (...) Pe de altă parte, din rețeaua de conducte de care dispunea rafinăria, numai a zecea parte a rămas utilizabilă. Fără a socoti cele 40.000 de tone de țiței arse pe șantierele sale, "Astra Română" a pierdut la Ploiești 172.500 de tone de produse petroliere. Rafinăria "Astra Română", care în 1915, se afla, datorită instalațiilor sale moderne, "în fruntea rafinăriilor din țară în privința cantității de țiței prelucrat", a ajuns o grămadă de fiare", se spune în volumul citat anterior.

    De asemenea, când s-a dat foc petrolului de la rafinăria Astra, câțiva oameni au fost arși de vii, din cauza violenței exploziei și a incendiului, notează Dorin Stănescu.

    "Raportul lui Griffiths enumeră toate rafinăriile incendiate, iar estimările sale asupra cantității de petrol arse, deversate se ridică la cifra de 210.000.000 de galoane de petrol. Cu siguranță acest proces de distrugere a fost unul dintre cele mai mari dezastre ecologice pe care România și Ploieștiul le-au cunoscut în secolul XX și nu numai", conchide acesta.

    Pe lângă pierderile de vieți omenești, în urma războiului, societatea "Astra Română" a suferit pagube în valoare de 2.357.365.196 de lire sterline, adică 25.587.085.474 lei, dintre care 1.768.954 de lire sterline au reprezentat valoarea distrugerilor provocate rafinăriei, inclusiv a utilajelor transportate în Germania în timpul ocupației, susține Constantin Dobrescu în lucrarea citată.

    În ceea ce privește producția, autorul notează că în anul 1916, anul intrării României în război, producția societății "Astra Română" a fost de 34.848 tone, în 1917 a scăzut la 101.878 tone, iar în 1918 a crescut la 300.138 tone. În perioada 1917-1918, rafinăria nu a funcționat, fiind repusă în funcțiune abia în anul 1919.

    În perioada interbelică, societatea "Astra Română" a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind una dintre cele mai importante societăți petroliere din România.
    Ulterior, au urmat bombardamentele anglo-americane din 1943 și 1944, care au fost precedate de câteva bombardamente sovietice, cel mai important fiind considerat cel din 13 iulie 1941.

    "La orele 18:10, trei avioane de bombardament sovietice au efectuat un raid aerian asupra Ploieștiului, avariind unele instalații de la rafinăriile "Astra Română" și "Orion". (...) Bombardamentul sovietic din 13 iulie 1941 a atins și parcurile de rezervoare de la rafinăriile "Orion", "Astra Română" și "Lumina". Au fost uciși doi soldați români și doi germani, iar alți patru au fost răniți. (...) Sovieticii au mai bombardat Ploieștiul și după această dată. Între 9 iulie și 18 august 1942, aviația rusească a mai efectuate zece raiduri aeriene asupra Ploieștiului", se spune în lucrarea istoricului Constantin Dobrescu.

    Potrivit sursei citate, primul bombardament anglo-american asupra Ploieștiului a fost efectuat la 12 iunie 1942, el fiind considerat un raid "de probă".

    Citiți continuarea pe agerpres.ro

    Autor: Anamaria Toma, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Anda Badea

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!