• Ultimele știri

    duminică, 27 noiembrie 2016

    Marian Munteanu: Ceea ce nu vor și nu pot înțelege propagandiștii ateismului e că valorile creștine constituie repere identitare esențiale ale civilizației noastre și a le susține reprezintă un drept democratic, firesc, al cetățenilor României

    Marian Munteanu a scris un editorial cu titlul ”Pentru o Românie a normalității” pentru ziuanews.ro în care a povestit ceea ce s-a întâmplat în timpul mineriadei din 1990, despre cum au fost manipulați românii de către conducerea de atunci a FSN, dar și despre trăirile personale și atacurile care s-au purtat printr-o amplă campanie de discreditare a sa.


    Fostul lider al studenților a vorbit și despre încercarea de discreditare a valorilor creștine prin unele metode de manipulare precum ”prezența deasupra balconului Pieței Universității a icoanei Maicii Domnului a constituit și ea o "dovadă" de fundamentalism sau legionarism al studenților”.

    ”În urmă cu 26 de ani, pe data de 2 august, ieșeam din penitenciarul Jilava, în urma detenției politice la care fusesem supus de către regimul FSN, instalat la putere obstrucționând voința și aspirația românilor spre o societate liberă și firească. Pentru a desăvârși ampla campanie de discreditare publică desfășurată împotriva mea, ca reprezentant al studențimii și exponent al Pieței Universității, regimul FSN a încercat prin diverse modalități să mă elimine din spațiul public, arestarea sub acuzația falsă de instigare la violență fiind ultimul resort la care mai putea apela după tentativa nereușită de linșaj din timpul mineriadei.

    Datorez eliberarea mea deopotrivă românilor care și-au arătat solidaritatea prin manifestații publice (cea mai cunoscută fiind Marșul Alb din 13 iulie 1990), oamenilor corecți din instituțiile statului, care nu au cedat presiunilor, precum și instituțiilor și personalităților din țări cu democrații consolidate, care au cerut o anchetă corectă și respectarea legalității. Am considerat important să marchez această zi dorind să supun atenției opiniei publice modul de lucru și felul în care au înțeles să schimbe societatea românească acele grupări, străine intereselor românești, care au dominat spațiul politic în ultimul sfert de veac. Niciodată nu am fost de acord cu viziunea lor, nici înainte de 1989, nici după și nădăjduiesc că România este pregătită să pună punct unei lungi și nefaste etape, iar românii vor găsi puterea de a relansa procesul de normalizare a vieții noastre publice și instituționale.

    Mi s-a reproșat în ultima vreme că nu am adus suficiente clarificări cu privire la "unele" activități pe care le-aș fi desfășurat în trecut. Cu toate că informațiile despre mine sunt publice de foarte mulți ani, cei mai mulți au căzut în capcana întinsă de aceleași grupuri interesate să creeze confuzie și suspiciune în jurul persoanei mele folosindu-se de expresii scoase din context care au deturnat sensul activităților pe care le-am avut de-a lungul timpului. În decembrie 1989 România punea punct unui regim totalitar în care simpla menționare a unor valori spirituale sau a unor deziderate naționale precum realipirea Basarabiei erau considerate radicale. Orice referiri la autori precum Eliade, Noica, Cioran, Țuțea sau la lucrări ale culturii române interbelice erau etichetate ca fiind de tip legionar și fascist. În 1989, înainte de revoluție, am fost anchetat de către securitate pentru că promovam asemenea autori, pentru că frecventam persoane ca Petre Țuțea, pentru că aveam un discurs creștin, de susținere a valorilor culturale autentice.

    Iată că, la 26 de ani de la o presupusă eliberare de tarele trecutului, etichetele de legionarism și de fascism au rămas neschimbate. (În perioada anilor '50 au fost utilizate de comuniștii de extracție kominternistă pentru a anatemiza orice adversar politic și a-l decredibiliza, pentru a putea justifica acțiunea de epurare a societății românești de așa-zisele elemente care stânjeneau politica lor abuzivă. În acea perioadă, dacă nu erai comunist puteai fi în orice clipă etichetat fascist. Nu avea nici o importanță că cei acuzați nu aveau nici o legătură cu fascismul.)

    Acest tip de tactică propagandistică a fost utilizată de către o parte (din păcate, dominantă) a aparatului statului comunist - rebranduit FSN - încă din prima lună după Revoluția din decembrie 1989. În cadrul contramanifestației din 28 ianuarie 1990 organizată de FSN ca reacție la un miting de protest al formațiunilor de opoziție împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri, muncitorii din marile platforme industriale ale Bucureștilor au fost instigați să scandeze lozinci precum "Moarte intelectualilor!" și "Jos cu fiii de chiaburi și de legionari!" Desigur, mitingul opoziției (protestul, revendicările) nu aveau nici o legătură cu legionarismul, eticheta fiind lansată de FSN doar pentru că stârnea emoție și, astfel, puteau fi canalizate împotriva adversarilor politici.

    Etichetele de fascist și de legionar au fost utilizate apoi masiv în contextul manifestației din Piața Universității pentru a crea o imagine falsă despre mulțimea care manifesta pașnic pentru o societate democratică. A existat și atunci o isterie deșănțată și mincinoasă, similară cu cea la care am asistat cu toții în primăvara acestui an. În timpul manifestației nu a existat nici un act cu caracter fascist sau xenofob (manifestația, pe tot parcursul ei, a fost filmată și discursul meu public este o dovadă a acestui lucru). Nu s-a promovat sub nici o formă extremismul, mesajul nostru fiind exclusiv non-violent. Cu toate acestea, revendicările manifestanților din Piața Universității, (printre care punctul 8 din Proclamația de la Timișoara), erau prezentate de ziarul oficial al FSN astfel: "Demne de consemnat sunt câteva acțiuni propuse de "grupul de acțiune", sub directa "indicație" a lui M. Munteanu: demascarea și pedepsirea tuturor agenților, informatorilor și provocatorilor fostului regim, precum și ai actualului regim; efectuarea de presiuni psihice asupra oamenilor politici adverși; trecerea la măsuri drastice, inclusiv eliminarea fizică. Frumos n-am ce zice! Un adevărat program legionar." (Dimineața, 17 mai 1990, p. 4)

    Punctul 8 din Prolamația de la Timisoara nu constituia nici o "agresiune" fizică sau psihică la adresa adversarilor politici, ci era revedicarea legitimă a societății românești ca celor care au făcut parte din structurile înalt decizionale ale regimului comunist să nu li se mai permită, o vreme, să acceseze parghiile puterii în sistemul democratic care se constituia. Aceasta din simplul motiv că cei mai mulți dintre acei foști lideri erau legați, atât ca mentalitate cât și din punctul de vedere al unor condiționări, de interese și orientări nocive pentru România. De aceea ni s-a părut firesc să atragem atenția asupra acestor lucruri, tocmai pentru a nu ne lăsa păcăliți de cei care doreau să profite de starea de confuzie creată și care încercau să se strecoare, din nou, la putere o dată cu Revoluția din ‘89. Pentru că am îndrăznit să cerem asta, am fost etichetați „fasciști".

    De asemenea, am fost catalogați „fundamentaliști" ortodocși pentru că demonstranții au cântat „Hristos a înviat!" sau pentru că, uneori, oamenii se rugau pentru sufletele morților din 21 decembrie 1989. Ori pentru că manifestanții se opuneau buldozerelor trimise de autorități cântând sau așezându-se în genunchi, având întotdeauna o atitudine non-violentă. Toate aceste lucruri au fost prezentate ca fiind indicii de „fundamentalism", de „misticism obscur", de... extremă! Pentru mulți reprezentanți ai puterii de atunci - ca și pentru unii ong-iști neomarxiști de azi - prezența deasupra balconului Pieței Universității a icoanei Maicii Domnului a constituit și ea o "dovadă" de fundamentalism sau legionarism al studenților.

    Asemenea activiști politico-civici sunt, de fapt, exponenții unor mentalități ateiste, intolerante, oameni care nu au exercițiul dialogului autentic, plini de ură împotriva opțiunii creștine a marii majorități a societății românești. Și astăzi auzim manifestându-se zgomotos în spațiul public indivizi isterizați împotriva oricăror referiri la credința poporului român și la valorile civilizației creștine. Ceea ce nu vor și nu pot înțelege propagandiștii ateismului - ateism, mai nou, ascuns sub diferite camuflaje "progresiste" - este că valorile creștine constituie repere identitare esențiale ale civilizației noastre și a le susține reprezintă un drept democratic, firesc, al cetățenilor României.”, a scris Marian Munteanu în ziuanews.ro.

    Citește AICI întreg editorialul lui Marian Munteanu

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!