• Ultimele știri

    luni, 7 noiembrie 2016

    Liber la defrișări ca în codru: două legi care permit tăierea a jumătate din pădurile României

    În locul pădurilor, în România ar putea apărea complexuri turistice, hoteluri sau baze de agrement. Cel puţin acesta este scenariul pe care îl propune deputatul PSD Cătălin Rădulescu, supranumit „Berlusconi de Piteşti", alături de alţi colegi de partid. Şi nu o dată, ci de două ori. 


    După ce anul trecut au dat greş cu un proiect care prevedea că orice proprietar de pădure putea să defrişeze legal toată suprafaţa pe care o deţinea ca să construiască infrastructură turistică, parlamentarii au înaintat recent două proiecte de lege diferite care, împreună, sacrifică fondul forestier din România. Aceştia au venit, mai întâi, cu o propunere de act normativ prin care cer modificarea unor articole din actualul Cod Silvic ce, aparent, stau în calea dezvoltării turismului românesc. Schimbările ar permite proprietarilor de păduri să taie până la jumătate din suprafaţa forestieră pe care o deţin şi să ridice în locul ei SPA-uri, terenuri de sport, pensiuni, orice ar putea atrage mai mulţi turişti pe plaiurile mioritice. A doua iniţiativă legislativă vizează modificarea legii referitoare la Programul naţional „Ski în România” şi pune, din nou, accent pe nevoia de a tăia pădurile ţării pentru un turism mai prosper, cu menţiunea că fondul forestier poate trece din domeniul public în cel privat, cu posibilitatea de a fi vândut către investitori. Tăierile ilegale de păduri au atins în ultimii ani cote alarmante. Cele mai recente statistici ale Greenpeace România arată că în ţara noastră dispar trei hectare de pădure în fiecare oră şi că prejudiciul cauzat de defrişări în perioada 2013-2014 a fost de peste 50 de milioane de euro ne informează gandul.info

    Prima dintre aceste bombe cu ceas pentru pădurile din România se referă la modificarea Codului Silvic. La momentul actual, legea interzice trecerea suprafeţelor împădurite în categoria terenului intravilan, însă iniţiatorul Cătălin Rădulescu, deputat PSD, a propus, mai întâi, schimbarea acestei reguli. Astfel, textul legii prevede permiterea transferului în intravilan a pădurilor, dacă acolo este în construcţie un complex turistic.

    „Este interzisă includerea pădurilor în intravilan, cu excepţia pădurilor proprietate privată ale persoanelor fizice sau juridice care prin planuri urbanistice sunt destinate pentru realizarea infrastructurii de presări servicii turistice şi baze de agrement”, se arată în proiect.

    Ca o pârghie de siguranţă împotriva abuzurilor, în prezent, în Codul Silvic se precizează că prin construcţia unei platforme dedicate turismului poate fi dislocată definitiv o suprafaţă de 5% din totalul unei proprietăţi, dar nu mai mult de 200 de metri pătraţi. Deputatul sugerează, însă, schimbarea prevederii, astfel încât proprietarul să poată defrişa până la jumătate din porţiunea de pădure care îi aparţine.

    „Suprafaţa care face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier este destinată numai pentru construcţia structurii turistice, accesul şi împrejmuirea, şi nu poate depăşi 50% din suprafaţa proprietăţii forestiere”, propun iniţiatorii.

    După lansarea ipotezei că, teoretic, jumătate din fondul forestier al ţării este în pericol să se transforme în baze de relaxare, parlamentarii s-au gândit şi la o măsură compensatorie. Una destul de şubredă, care şi-ar vedea împlinite efectele după zeci de ani de catastrofe ce s-ar putea produce din cauza defrişărilor: plantarea de copaci pe o suprafaţă egală cu cea care a fost distrusă. „Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin împădurirea unei suprafeţe egale cu suprafaţa terenului scos din fondul forestier naţional”, scrie în textul proiectului.

    Motivul invocat pentru realizarea acestor modificări este faptul că reglementarea aflată în vigoare în prezent împiedică dezvoltarea turismului naţional, mai ales în ceea ce priveşte sfera sporturilor de iarnă.

    Expunerea de motive detaliază că în România turismul în timpul sezonului estival este deficitar, ceea ce înseamnă că ţara noastră ar trebui să se orienteze spre dezvoltarea intensă a turismului montan. Pentru aceasta trebuie, însă, făcute „mici sacrificii” care să dea frâu liber dezvoltării infrastructurii necesare atragerii vizitatorilor străini. Pe aceste argumente s-au bazat deputaţii, care au hotărât că, întru prosperitatea turismului românesc, sacrificate vor fi pădurile.

    „Strategia naţională trebuie să fie bazată pe turismul montan, ceea ce impune scoaterea din circuit a unei suprafeţe din fondul forestier, în vederea construirii unor complexuri sau resorturi turistice şi de asemenea, amenajarea serviciilor conexe acestora (restaurante, baruri, pub-uri, spa-uri, piscine, pârtii de schi, terenuri de sport şi agrement)”, se arată în expunerea de motive.

    Iniţiatorii ţin însă să ne liniştească: investiţiile nu vor determina tăierile abuzive ale pădurilor, ci va fi defrişat „numai atât cât va fi nevoie”. În limita a 50% din suprafaţa deţinută, aşa cum, de altfel, am precizat că stipulează textul legii. Aceasta înseamnă că jumătate din pădurile României ar putea fi doborâte în favoarea complexurilor turistice, despre care ştim deja că se pot întinde pe sute de metri pătraţi, mai ales că, susţinute fiind de prevederile legislative, nu vor întârzia să apară.

    „Orice investiţie în turismul montan nu va determina tăierea abuzivă a pădurilor, aşa cum s-a întâmplat pentru domeniul industrial al lemnului, ci numai cât va fi nevoie pentru construcţia complexurilor turistice montane”, se mai menţionează în expunerea de motive.

    Pădurile au răsărit în calea Programului „Ski în România”

    Al doilea proiect-călău pentru pădurile din România se referă la modificarea şi completarea Legii nr. 526/2003, referitoare la Programul naţional de dezvoltare a turismului „Ski în România”. Iniţiator este acelaşi Cătălin Rădulescu, alături de alţi 13 colegi din Parlament, care insistă că fondul forestier stă în calea pârtiilor de schi şi, implicit, a profitului pe care România l-ar putea obţine de pe urma celor care şi-ar petrece vacanţa în ţara noastră, ce-i drept, între nişte munţi mult mai golaşi.

    „Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, prin această reglementare, blochează implementara proiectelor prin care s-ar putea îndeplini Programul de interes naţional pentru dezvoltara turismului „Schi în România', cu componenta principală 'turism pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă', deoarece, prin natura lor, sporturile de iarnă se realizează cu preponderenţă în zona montană, ocupată în general de vegetaţie forestieră", se arată în expunerea de motive. Practic, acest lucru se traduce prin faptul că tocmai pădurile României, atât de apreciate de turiştii străini, stau în calea unui flux mai mare de oameni care ar putea veni în vacanţă în ţara noastră.

    Cea mai periculoasă menţiune este, însă, aceea că propunerea dă mână liberă structurilor din administraţia locală pe proprietatea cărora se află pădurile să stabilească parteneriate cu diverşi investitoril cu caracter public-privat. În acest fel, pădurile ar putea fi înlocuite peste noapte de complexuri aducătoare de profit, precum hoteluri, restaurante, terenuri de sport, baruri sau pârtii de schi, în funcţie de interesele economice ale partenerilor privaţi.

    Cu toate că organizaţiile de mediu au arătat că aceste modificări ar atrage mari pericole pentru fondul forestier al ţării, în expunerea de motive, la categoria „Impactul asupra mediului" se specifică negru pe alb că transformările scontate sunt exclusiv benefice, fără să se facă vreun moment referire la efectele negative pe care le-ar putea avea asemenea schimbări.

    „Impactul asupra mediului va fi unul pozitiv, deoarece se vor menţine măsurile deja luate sau se vor lua măsuri de conservare şi promovare a cunoştinţelor tradiţionale, în particular a celor legate de utilizarea durabilă a terenurilor, a practicilor de management al resurselor terenurilor, raselor loacale de animale domestice şi varietăţilor de plante cultivate, precum şi de utilizarea durabilă a plantelor sălbatice. Se va asigura îndeplinirea în continuare a angajamentelor asumate de ţara noastră în procesul de integrare europeană privind acest capitol", scrie în motivaţia citată.

    Pentru argumentarea propunerii, iniţiatorii aduc unele comparaţii cu alte state europene în care se poartă discuţii pe marginea protejării fondului forestier. Exemplul selectat este Austria, o ţară în care procentul domeniului împădurit este de circa 47%, adică de aproape două ori mai mult faţă de aproximativ 27%, cât reprezintă el din totalul suprafeţei României. În aceste condiţii şi în contextul tăierilor ilegale care au atins proporţii catastrofale, funcţia de conservare a pădurilor devine mult mai importantă decât aceea de producţie, cel puţin pe termen mediu. Cu alte cuvinte, dacă pădurile nu există, ele nu pot fi valorificate. Politicienii ţin, însă, să demonstreze că această ierarhizare este greşită şi trebuie schimbată.

    „Cele mai importante funcţii ale fondului forestier, în conformitate cu Legea austriacă a pădurilor, adoptată în anul 1975, sunt: de producţie, de protecţie, beneficii şi de recreere. După cum se poate observa, prima funcţie a fondului forestier austriac nu este, asemeni statului Român (sic!), aceea de conservare, ci de producţie; fondul forestier austriac este văzut în primul rând ca un factor de dezvoltare locală, un element ce contribuie la creşterea investiţiilor locale, prin materialul lemnos ce îl produce, prin contribuţia la procedurarea energiei", se arată în expunerea de motive.

    „Berusconi de Piteşti" şi alţi doi iniţiatori, proprietari peste mii de metri pătraţi de pădure

    Deputatul care a iniţiat proiectele de lege a declarat pentru Digi 24 că a hotărât înaintarea acestor iniţiative după ce şi-a dat seama că niciun complex turistic din România nu este pe placul său şi să nu mai are unde să se relaxeze. "Eu mi-aş dori foarte tare, pentru că sunt şi schior, să nu mai mă duc eu să plec - uite cum sunt acum plecat, m-am dus acum în Austria - să stau la mine în ţară, unde mă duc eu la mine în ţară să schiez sau unde mă duc eu să îmi placă cu familia mea, să nu mai plec să cheltuiesc".

    De altfel, politicianul care a venit cu aceste propuneri este chiar el proprietarul a două hectare şi jumătate de teren împădurit, la fel ca şi alţi doi dintre ceilalţi 13 semntari ai proiectului. Cătălin Rădulescu, supranumit „Berlusconi de Piteşti", este deţinătorul unor bucăţi de teren, mai ales în judeţul Argeş, unele dintre ele fiind chiar suprafeţe forestiere. Astfel, cea mai recentă declaraţie de avere a deputatului arată că Rădulescu are aproape 5.000 de metri pătraţi în comuna Babana din judeţul Argeş, pădure despre care a declarat anul trecut pentru 
    gandul.info că „e într-un hău, nu am ce să fac cu ea. Pot s-o donez unei biserici, că eu nu am ce să fac cu ea”. Tot la categoria terenuri - pădure extravilan intră şi o altă proprietate tot din Argeş, de această dată în comuna Poiana Lacului, care se întinde pe 20.555 metri pătraţi şi la care deputatul are o cotă-parte de 50%, aceasta fiind dobândită prin decizia 326/2008 a Tribunalului de Argeş.

    Continuarea pe gandul.info Autor: Cristina ANDREI

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!