• Ultimele știri

    duminică, 25 septembrie 2016

    Povestea FASCINANTĂ a fabricii timișorene care a supraviețuit comuniștilor și privatizării și este condusă de urmașul celui care a înființat-o FOTO

    Cu prilejul sărbătoririi a 93 de ani de existenţă, compania „Azur”, un reper al industriei de vopsele şi una din fabricile de tradiţie ale Timişoarei, a organizat, în incinta fabricii, un moment special, „Ziua Porţilor Deschise”. 


    Este a doua manifestare de acest fel, de această dată pentru toţi timişorenii care vor să afle cum se fabrică produse pe care le folosesc aproape zilnic şi pentru copii care sunt aşteptaţi cu ateliere atractive, după ce, anul trecut, au fost invitaţi foşti angajaţi ai fabricii, acum pensionari, care au avut prilejul de a se revedea după mulţi ani.

    Povestea fabricii Azur

    Fabrica are o tradiţie de 93 de ani în fabricarea lacurilor şi vopselelor, dar povestea ei e mult mai veche, aşa cum atestă documentele păstrate în arhivă. În 1844, pe actualul splai Peneş Curcanul din Fabric, lua fiinţă o manufactură de lumânări şi săpun sub denumirea Fabricele Unite de Ulei şi Săpun S.A, care s-a dovedit a fi foarte rentabilă şi a cunoscut o continuă dezvoltare. În 1923, Eugen Farber a înfiinţat Fabrica Unită de Lacuri şi Vopsele, o societate pe acţiuni, extinzând şi dezvoltând manufactura de lumânări şi săpun fondată în 1844. Atunci a început producţia propriu-zisă de vopsele şi a altor produse care au asigurat longevitatea fabricii, la vremea respectivă fiind singura din România cu acest profil.

    După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, fabrica şi-a continuat activitatea, fiind considerată de interes naţional pentru necesităţile războiului, iar din anul 1942 a început şi producţia de răşini sintetice. Fabrica a fost naţionalizată în 1948 şi şi-a continuat activitatea, fiind împărţită în două: fabrica de săpun „Lumina” şi fabrica de vopsele „Gheorghe Doja”. Cele două secţii au fost comasate în 1963 iar în 1980 a fost inaugurată noua platformă de producţie din Calea Buziaşului, vechile spaţii nemaiavând capacitatea necesară pentru a face faţă cerinţelor, în condiţiile în care fabrica, rebotezată „Azur”, era singura din ţară care fabrica produsele necesare pentru sectorul industrial.

    Rentabilizată de proprietarii de drept

    După 1989, când industria românească s-a prăbuşit, fabrica n-a mai avut piaţă de desfacere nici în ţară nici în străinătate şi n-a ştiut să facă faţă inflaţiei galopante, astfel încât s-a decapitalizat şi a intrat în colaps. În 1999, Compania „Azur” a redevenit proprietatea lui John Farber, fiul şi moştenitorul întemeietorului fabricii, Eugen Farber. În 1948 avea 23 de ani și cunoştea foarte bine fabrica, deoarece începuse să lucreze aici ca tânăr inginer chimist, dar a emigrat în SUA după ce fabrica înfiinţată de tatăl său a fost naţionalizată. A ajuns doctor în chimie şi a devenit proprietarul ICC Industries din New York, o companie care are fabrici în întreaga lume şi o cifră de afaceri de trei miliarde de euro.

    „Azur” reprezintă o mică parte din acest colos dar John Farber a decis să o redobândească atât din motive sentimentale, cât şi pentru oportunitatea de a relansa o afacere care putea deveni din nou profitabilă. Dacă cele mai multe fabrici de tradiţie au ajuns în proprietatea unor persoane pentru care miza privatizării a fost doar acapararea unor terenuri valoroase şi au fost demolate sau lăsate în paragină, John Farber a retehnologizat fabrica şi a restructurat activitatea, „Azur” fiind astăzi una din puţinele fabrici de tradiţie care se menţine competitivă pe piaţă şi lucrează pe profit.

    Planuri pe termen lung

    Zoltan Jakab, director al companiei din momentul privatizării acesteia, lucrează cu o echipă de ingineri chimişti şi tehnicieni foarte buni, cu ajutorul cărora a reuşit să dubleze la fiecare cinci ani cifra de afaceri şi vânzările. Nici John Farber nu s-a zgârcit şi a investit zece milioane de dolari în retehnologizarea fabricii, iar planul de afaceri al acesteia este stabilit pe termen lung. S-a retehnologizat şi rentabilizat inclusiv aripa în care s-a produs, pentru scurt timp, aşa-zisa maşină „Lăstun”, un proiect extravagant care a sucombat în scurt timp.

    În prezent, fabrica se află pe locul patru în ţară la producţia de vopsele. Un procent însemnat îl reprezintă producţia de răşină, care este materia primă de bază pentru obţinerea vopselelor şi presarea de mase plastice pentru cutii electrice. În bună parte este exportată unui partener din Europa care produce doze de aluminiu folosite ca ambalaje pentru diverse băuturi. Compania se implică şi în viaţa socială a oraşului şi nu numai, sponsorizând unităţi de învăţământ, centre de copii şi medicale, mănăstiri, grădina zoologică sau muzeul satului.

    Mai multe imagini la sursa: pressalert.ro


    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!