• Ultimele știri

    miercuri, 21 septembrie 2016

    Invazia Europei a fost pregătită metodic timp de patruzeci de ani

    Vina pentru invazia imigrațională islamică o poartă evreii, masonii, americanii, rușii, sirienii și alții, destui, ori fiecare pe rând, ori toți odată. De cele mai multe ori, numele Bruxelles-ului, al Uniunii și al Comisiei Europene nici nu sunt rostite. Asta, cu toate că Bruxelles-ul a refuzat să urmeze exemplul Australiei, blocând imigrația, 


    Comisia Europeană vrea să legalizeze imigrația clandestină și impune cote obligatorii, iar Comisarul european pentru imigrație vorbește relaxat despre cele 50 de milioane de imigranți care vor intra în Europa în următorii 35 de ani. 

    Cine sunt totuși veritabilii responsabili ai islamizării Europei? Într-un excepțional interviu publicat de site-ul ripostelaique.com, și tradus mai jos, reputata scriitoare Bat Ye’Or – specialistă în minoritătile religioase și în lumea islamică – ne arată cum a apărut conceptul Eurabia, ne vorbește despre legăturile dintre UE, Liga Arabă și Organizatia de Cooperare Islamică, despre Asociația Parlamentară pentru Cooperarea Euro-Arabă și contribuția lui Pompidou, Mitterrand, Jacques Delors sau Solana la formarea Eurabiei. Aflăm despre islamizarea rădăcinilor istorice ale creștinismului și aderarea la viziunea islamică asupra istoriei și se explică de ce guvernele din vestul Europei gândesc altfel decât cele din estul ei, atunci când vine vorba de imigrația musulmană. Aflăm cum este deturnată atenția popoarelor europene de la uriașele mutații civilizaționale, înțelegem de ce Papa vorbește despre un Dumnezeu comun, islamo-creștin și de ce Merkel, Hollande și elita politica europeană deschid porțile în fața invaziei. Dar să o lăsăm pe Bat Ye’ Or să vorbească.

    Riposte Laique: Pentru mulți dintre cititorii noștri, numele dumneavoastră este legat de conceptul „Eurabia”. Puteți să explicați, pentru noii și numeroșii noștri cititori, această realitate pe care ați dezvăluit-o prima?

    Bat Ye ‘Or: Numele „Eurabia” este numele ales de Comitetul european de Coordonare al Asociațiilor de Prietenie cu lumea arabă, pentru a se defini pe el însuși și strategia sa. El a fost creat în 1974, bineînțeles la Paris, centrul de origine al acestei politici. De asemenea, acest Comitet a publicat o broșură intitulată «Eurabia», care poate fi studiată la Biblioteca Națională.

    Comitetul Eurabia a fost instrumentul de implantare a unei noi strategii, concepută în anii ’60 de Franța și Germania. Ea urmărea să creeze o entitate mediteraneană prin unirea economică, culturală și politică a celor două maluri ale Mediteranei. Țările Ligii Arabe au pus condițiile lor, dintre care principala era recunoașterea și legitimarea lui Yaser Arafat, susținerea cauzei palestiniene și o politică europeană anti-israeliană. Dezgustate de renașterea anti-semitismului, alte țări ale Comunității europene, ca Danemarca și Olanda, și-au manifestat reticența, în ciuda represaliilor terorismului palestinian. Dar, în 1973, după războiul de Yom Kippour, boicotul petrolului decretat de Liga Arabă contra Occidentului, cu excepția Franței, a erodat această rezistență. Cele 9 țări membre al Comunității europene s-au alăturat Franței, piesa fundamentală a acestei politici și, pe această bază, convorbirile privind înțelegerea și alianța cu țările din Golf au putut să înceapă. Ele s-au articulat în jurul a doi poli principali interconectați:
    înlocuirea Israelului cu Palestina – devenită cauza emblematică a Europei – definită în limbaj orwellian: proces de pace.
    crearea civilizației mediteraneene cântată de Fernard Braudel, care ștersese de acolo jihadismul și dhimmitudinea. Ea ar uni demografic, economic și cultural cele două maluri ale Mediteranei. Europa rasistă și fanatică, vinovată de Cruciade și colonizare, și-ar redescoperi rădăcinile civilizației sale într-un islam factor al păcii, deschis și tolerant. Europa vinovată trebuia să-și ceară iertare și să iubească. Cauza palestiniană, eradicarea Israelului, ar pecetlui astfel reconcilierea islamo-creștina și euro-arabă. Deschizându-și teritoriile în fața Islamului, prin crearea civilizației mediteraneene, Europa și-ar asigura pacea și bogăția, reînoită pe termen nelimitat de petrodolari. Punându-și întregul său potențial în serviciul cauzei palestiniene și al dezvoltării țărilor arabe, Europa s-ar face face iubită și ar transforma Mediterana într-un lac euro-arab, de unde America și aliatul său, Israelul, ar fi alungați.

    Diverse organisme oficiale au fost create de către șefii de stat ai Comunității europene, ca Asociația Parlamentară pentru Cooperare Euro-Arabă (APCEA), conectată la Comisia europeană. Creată la Paris, pe 23-24 martie 1974, APCEA a reunit parlamentari proveniți din toate partidele, din toate țările membre ale Comunității europene. Această reprezentare a evantaiului politic din fiecare țară explică uniformitatea de opinie a partidelor de stânga și de dreapta vis-a vis de imigrația din Orientul Mijlociu și cauza palestiniană. APCEA a fost fundamentul și motorul Dialogului Euro-Arab, altă structură complexă și oficioasă creată sub conducerea ministrul francez de externe, Michel Jobert. El a îmbrățișat un ansamblu de strategii decis de comun acord cu țările Ligii Arabe și cu Organizația de Cooperare Islamică (OCI). Delegații țărilor exterioare comunității și reprezentanții anumitor organizații internaționale au participat la reuniunile ținute cu regularitate și alternativ în Europa sau în țările arabe.

    Europa de azi este rezultatul acestor politici duse în ultimii 40 de ani de șefi de stat, de miniștri, de ambasadori, de strategi, intelectuali și Biserici. Se pot studia fazele, mașinațiunile și instrumentele. Ansamblul evocă o mașinărie uriașă, care a acoperit Europa cu rețelele sale. Am numit această transformare planificată și organizată a țărilor Uniunii Europene „Eurabia” – de la numele pe care i l-au dat inițiatorii săi.

    – Credeți că invazia migratoare prin care trece Europa este o accelerare a ceea ce dumneavoastră numiți „Palestinizarea Europei”?

    – Cu siguranță este, dar nu e doar asta. Palestinizarea Europei se articulează primului pol citat mai sus și posedă o dublă funcțiune: politică și teologică. Prima se ambiționează să înlocuiască Israelul cu Palestina musulmană prin negarea istoriei evreiești și ștergerea acesteia prin islamizarea topografiei sale. Aspectul teologic are ca scop să islamizeze rădăcinile evreiești ale creștinismului, înlocuindu-l pe Isus – evreu din Iudeea – cu un Isus musulman, din Coran, pe care Bisericile ce au îngenuncheat în fața islamului pretind prin anacronism că ar fi Palestinian, cu toate că acest cuvânt nici nu exista în vremea lui Isus și nu apare nicăieri în Coran.

    Islamizarea rădăcinilor teologice ale creștinismului are trei consecințe:

    – ștergerea istoriei poporului Israelului, fundament istoric al creștinismului.

    – aderarea la viziunea islamică asupra istoriei, care afirmă anterioritatea islamului în raport cu iudaismul si creștinismul.

    – justificarea jihadului anti-israelian, fondată pe negarea istoriei evreilor și creștinilor.

    Palestinizarea Europei constă în abrutizarea ansamblului populațiilor europene prin obsesia paranoică a Palestinei, simbolul acestor politici jihadiste de negare, și în deturnarea atenției lor de la marile jocuri civilizaționale, cu care se confruntă.

    Invazia migrațională a Europei este legată de strategia celui de al doilea pol al Consiliului european și al Comisiei, realizat în comun cu Liga Arabă și OCI. Această înțelegere euro-arabă, bine rodată de-a lungul a 40 de ani, explică unanimitatea guvernelor care acceptă imigrația – cu excepția Ungariei și a Statelor recent acceptate în Uniune. Tonul dictatorial și amenințător al președintelui Comisiei, luxemburghezul Jean Claude Juncker, ilustrează atât de bine autoritarismul opac al Bruxelles-ului. Aceste invazii de populații, majoritar musulmane, accelerează cu siguranța procesul de Palestinizare (decreștinare) și islamizarea – nu numai demografică, dar și culturala și politică – a societăților europene. Acesta este, de altfel, motivul pentru care sunt atât de bine primite de elitele noastre. Eu nu cred în sentimentele umanitare ale politicienilor, ci cred mai degrabă într-o politică umanitară ce manageriază capitaluri și interese strategice colosale. Conducătorii noștri, care au distrus Statele națiune, sunt incapabili acum de a le apăra teritoriile.

    – O teorie circulă mult pe rețelele de socializare: invazia musulmană a Europei a fost organizată de sioniști, pentru că evreii au părăsit bătrânul continent și au venit să trăiască în Israel. Cum explicați ca o astfel de teorie este atât de răspândită?

    – Susținătorii acestei teorii și cei care o propagă sunt precis cei care sunt responsabili de această islamizare și, simțind ostilitatea popoarelor, încearcă să-și descarce vina asupra victimelor. Aceste acuzații fac parte din panoplia anti-semitismului Eurabiei, născut din strategia anti-sionistă a alianței euro-islamice. Timp de 40 de ani – două generații – Eurabia a difuzat o campanie de diabolizare a Israelului și de negare a trecutului său istoric, urmărind ruperea legăturii ontologice cu creștinismul, pentru a-l racorda pe acesta la Islam. Islamizarea Europei este un proces în funcțiune din 1970. El are etapele sale, textele sale fondatoare, inițiatorii săi și progresează datorită unor mecanisme adecvate, ușor de identificat. Marii săi strategi din partea franceză au fost: Pompidou, Giscard d’Estaing. Mitterrand, Chirac și colegii lor europeni, miniștri lor și ambasadorii asociați; la nivelul Uniunii Europene, Jacques Delors, Romano Prodi, Solana și succesorii lor, făuritorii unei plase de rețele politice, economice, culturale, academice și mass-media, care a impus poliția gândirii, auto-cenzura, limbajul orwellian al deculturalizării gestionat de Fundația Anna Lindh, legată de Comisia Europeană.

    Au fost cu siguranță „idioți utili”, evrei sau creștini, care au beneficiat de subvenții, de celebritate, de expunere mediatică măgulitoare, servind drept marionete și paravan celor care îi manipulau din spatele cortinei. Dar aceștia nu sunt decât umbre secundare. Veritabilii responsabili ai islamizării Europei s-au situat în sferele înalte ale ierarhiilor guvernamentale, care au colaborat cu nazismul și mediile sale islamofile. Primii activiști au fost Louis Terrenoire, vechi ministru al lui de Gaulle și Maurice Couve de Mourville, designerul politicii arabe a Franței, potrivit istoricului atât de bine informat, Jacques Fremeaux. În «Paris, Capitala Arabă» Nicolas Beau oferă o descriere efectuată „pe viu” asupra actorilor acestei politici, la care s-a asociat toată comunitatea europeană. Se poate studia evoluția în procesele verbale ale Dialogului Euro-Arab, publicate de Ministerul francez al Afacerilor străine, în rapoartele APCEA, ale Uniunii mediteraneene și ale conferințelor care i-au reunit pe miniștri europeni și omologii lor din OCI. Câțiva indivizi nu pot opera mutarea unui continent, transformările cer pârghii mult mai puternice.

    Trebuie de asemenea să recunoaștem că, de partea lor, Liga Arabă și OCI au exercitat represalii economice, susținute de terorismul palestinian mai întâi, apoi de cel islamic, și presiuni necontenite pentru a face o Europă, uneori reticentă, sa accepte cerințele lor în ceea ce privește fluxul și drepturile imigranților musulmani din Europa, sau față de campania anti-israeliană. Parlamentarii APCEA au jucat un rol major în acest context.

    Am descris fazele cheie ale transformării Europei, în două cărți: «Eurabia – axa euro-arabă» și «Europa și Spectrul Califatului». Am dat numele președinților și vice-președinților APCEA, informații asupra mandatului lor și lista cerințelor lor politice și culturale privitoare la primirea imigranților în Europa și războiul contra Israelului.

    – Sunteți neliniștită, odată cu creșterea terorismului islamic, pentru securitatea Israelului? Credeți, într-adevăr, că Iranul este o amenințare pentru securitatea acestei țări?

    – Creșterea radicalismului musulman nu amenință numai Israelul, el amenință la fel de mult statele ne-musulmane și musulmanii moderniști. Desigur, Israelul este mult mai vulnerabil din cauza așezării sale și a micimii teritoriului său, pe care UE se înverșunează în continuare să-l amputeze, adoptând concepția jihadistă a justiției. Dar Israelul este din punct de vedere moral mult mai puternic și mai hotărât să se apere decât Europenii, care au suferit o pierdere a identității culturale și o culpabilizare cerute de OCI, trăind acum ca niște supuși, fără ca măcar să-și dea seama de asta. Politica europeană de negare a jihadului și de cedare a ascuns faptul că evreii și creștinii au același statut în islam și că destructurarea iudaismului o implică și pe cea a creștinismului.

    Sunt în mod deosebit îndurerată de suferințele teribile aplicate creștinilor și yazidis din Orientul Apropiat și Mijlociu. Aceste abuzuri prevăzute de legile jihadului și puse în aplicare astăzi, confirmă textele creștine care le-au descris încă din timpul primei cuceriri arabo-islamice și pe care eu le-am reprodus în cărțile mele. Acest lucru mi-a adus o campanie de defăimare bazată pe negare.

    În ceea ce privește Iranul, faptul că el amenință doar Israelul este o iluzie a taqiya, pentru că regimul ayatollahilor amenință să anihileze lumea sunită și occidentală. Desigur, poporul iranian însuși va plăti prețul, cum vedem astăzi că se întâmplă cu populațiile irakiano-siriene care, crescute în glorificarea jihadului, sunt ele însele victime azi.

    – Ce părere aveți despre conducătorii europeni care admit că islamul radical duce un război împotriva țărilor lor, care fac declarații frumoase împotriva anti-semitismului și care, în același timp, consolidează prezența musulmană pe teritoriul lor?

    – Această poziție se înscrie în continuitatea Eurabiei. Acești conducători sunt siliți să admită și să apere cu ghearele și cu dinții existența islamului radical, pe care îl descriu ca pe o deformare a veritabilului islam, pătruns de dragoste și pace. Acest lucru le permite să consolideze pe teritoriul lor o prezență musulmană indispensabilă strategiei lor de fuziune euro-arabă și de globalizare, construită prin multiculturalism, amestecul și fuziunea dintre islam și post creștinism și civilizatia metisată mediteraneană.

    Frumoasele declarații împotriva anti-semitismului sunt compensate de recrudescența războiului ascuns al UE contra Israelului, sortit a fi înlocuit de Palestina islamică. Ștergerea numelor geografice ale provinciilor Iudeea și Samaria, desemnarea Muntelui Templului ca Esplanada Moscheilor, palestinizarea mormintelor patriarhilor evrei din Hebron, adică islamizarea lor, se înscrie în islamizarea originilor evreiești și creștine conform versiunii coranice. Voința de a construi traiul împreună mediteranean alimentează două nebunii corelate: înlocuirea Israelului cu Palestina și imigrația islamică în Europa, cu dispariția civilizației iudeo-creștine urâtă de naziștii islamofili.

    Popoarele europene ignoră că țările lor, anumite Biserici, Uniunea Europeană se află printre cei mai mari furnizori de anti-semitism la nivel mondial. Această Europă vrea să se debaraseze de statul Israel, de iudaism și de ramura sa, creștinismul. Ea a ales Islamul.

    – Cum analizați schimbarea bruscă de atitudine a Angelei Merkel, din aceasta duminică? Credeți că țările europene dispun de mijloacele și mai ales de voința de a-și proteja populațiile?

    – Angela Merkel a simțit pe propria piele schimbarea vântului și împotrivirea opiniei publice. Dovadă că popoarele pot să reacționeze împotriva conducătorilor lor.

    Dacă prin „țări europene” înțelegeți guverne, este clar că transferul de exercițiu politic și de suveranitate de la State la Bruxelles, entitate supranațională și dictatorială, a slăbit popoarele și sistemul democratic. L-am văzut pe Jean Claude Juncker amenințând cu represalii țările reticente în a-i aplica deciziile. Bruxelles a confiscat puterea popoarelor. Mă gândesc că de mult timp conducătorii Europei sunt într-o logică a globalizării, unde cuvintele „apărarea propriilor populații” nu le mai spun nimic. Apărare de cine și de ce? Islamul este binevenit, bogăția Europei, viitorul său.

    – Păstrați speranța de a vedea Europa ridicând capul?

    – Depinde ce întelegeți prin „a ridica capul”. Pentru mine, Europa s-a construit pe moștenirea științifică și juridică greco-romană și spiritualitatea iudeo-creștină care i-a făurit valorile. Contribuțiile sale la progresul umanității în toate domeniile, știinte, arte, legi umplu cele mai frumoase pagini ale istoriei umane. Au fost, bineînțeles, perioade negre, de crime și genociduri. Dar, spre deosebire de alte popoare care-și fac un titlu de glorie din acest lucru, sau îl neagă, Europa nutrită cu moștenirea iudaică a căinței, a remușcării și a iertării, le-a recunoscut. Europa a proclamat egalitatea ființelor umane și sacralitatea lor (principiile biblice), ea a proscris sclavia și a înscris în institutiile sale libertatea, demnitatea și drepturile omului.

    Când Italia a vrut să se elibereze de sub jugul austriac, ea l-a sfidat prin geniul lui Verdi în Cântecul Evreilor din opera Nabuco. Neputincioasă în suprimarea războaielor, Europa a temperat cruzimea prin crearea Crucii Roșii și a diverselor instrumente umanitare. În sfârșit, ea a pus la punct mijloacele de explorare ale domeniului infinit al cunoașterii și a arhivat în muzeele și universitățile sale memoria umanității. Sper că Europenii vor putea să păzească acest imens, infinit de prețios și unic patrimoniu de o distrugere gândită de numeroșii dușmani interni și externi. Pentru a depăși această provocare nu trebuie să se înșele asupra inamicilor. Această responsabilitate ne revine tuturor.

    În afară de aceasta, mai este și Eurabia care, înspăimântată de jihad și coruptă cu petrodolari, s-a protejat aliindu-se cu jihadul pe care l-a asmuțit împotriva Israelului. Acum va avea jihadul și dezonoarea.

    Preluare: Bogdan Calehari

    L’invasion de l’Europe a été méthodiquement préparée il y a quarante ans

    Riposte Laïque: Votre nom est lié, pour beaucoup de nos lecteurs, au concept d’Eurabia. Pouvez-vous expliquer à nos nouveaux lecteurs (nombreux) cette réalité, que vous avez été la première à révéler?

    Bat Ye’Or: Le mot Eurabia est le nom choisi par le Comité européen de Coordination des Associations d’Amitié avec le monde arabe pour se désigner lui-même et sa stratégie. Il fut créé en 1974, sans doute à Paris, centre d’origine de cette politique. Ce Comité publiait également un petit fascicule intitulé Eurabia que l’on peut consulter à la Bibliothèque Nationale.

    Le comité Eurabia fut l’instrument d’implantation d’une nouvelle stratégie conçue dans les années 1960 par la France et l’Allemagne. Elle visait à créer une entité méditerranéenne par l’union économique, culturelle et politique des deux rives de la Méditerranée. Les pays de la Ligue arabe y mettaient leurs conditions dont la principale était la reconnaissance et la légitimation d’Arafat, le soutien à la cause palestinienne et à une politique européenne anti-israélienne. Rebutés par le renouveau de l’antisémitisme, d’autres pays de la Communauté comme le Danemark et la Hollande y rechignaient malgré les représailles du terrorisme palestinien. Mais en 1973, après la guerre du Kippour, le boycott du pétrole décrété par la Ligue arabe contre l’Occident, sauf la France, éroda cette résistance. Les neuf pays membres de la Communauté européenne se rallièrent à la France, cheville ouvrière de cette politique et, sur cette base, les pourparlers d’alliance et d’entente avec les pays de la Ligue arabe purent commencer. Ils s’articulaient autour de deux pôles principaux interconnectés:

    1) le remplacement d’Israël par la Palestine, devenue la cause emblématique de l’Europe, défini en langage orwellien: processus de paix ;

    2) la création de la civilisation méditerranéenne chantée par Fernand Braudel qui y avait gommé jihadisme et dhimmitude. Elle unirait démographiquement, économiquement, culturellement les deux rives de la Méditerranée. L’Europe raciste et fanatique, coupable des Croisades et de la colonisation, redécouvrirait les racines de sa civilisation dans un islam ouvert, tolérant et facteur de paix. L’Europe coupable devait se faire pardonner et aimer. La cause palestinienne, l’éradication d’Israël scellerait la réconciliation islamo-chrétienne et euro-arabe. Ouvrant ses territoires à l’islam par la création de la civilisation méditerranéenne, l’Europe s’assurait la paix et la richesse indéfiniment renouvelée des pétrodollars. Mettant tout son potentiel au service de la cause palestinienne et dans le développement des pays arabes, l’Europe se ferait aimer et transformerait la Méditerranée en un lac euro-arabe d’où l’Amérique et son suppôt Israël seraient chassés.

    Divers organes officieux furent créés par les chefs d’Etat de la CE tels l’Association Parlementaire pour la Coopération Euro-Arabe (APCEA) reliée à la Commission européenne. Créée à Paris les 23-24 mars 1974, l’APCEA regroupait des parlementaires issus de tous les partis de chaque pays membres de la Communauté européenne. Cette représentation de l’éventail politique de chaque pays explique l’uniformité des partis de gauche et de droite vis-à-vis de l’immigration du Moyen Orient et des Palestiniens. L’APCEA fut le fondement et le moteur du Dialogue Euro-Arabe, autre structure complexe et officieuse créée sous la houlette du ministre français des Affaires étrangères, Michel Jobert. Il embrassait un ensemble de stratégies décidées conjointement avec les pays de la Ligue Arabe et l’Organisation de la Coopération (ex-Conférence) Islamique (OCI). Des délégués de pays extérieurs à la Communauté et des représentants de certaines organisations internationales participaient aux réunions tenues régulièrement et alternativement en Europe ou dans un pays arabe.
    http://www.veroniquechemla.info/search/label/Eurabia

    L’Europe d’aujourd’hui résulte de ces politiques menées depuis quarante ans par des chefs d’Etat, des ministres, des ambassadeurs, des stratèges, des intellectuels, des églises; on peut en étudier les phases, les rouages et les instruments. L’ensemble évoque une immense machine qui couvre l’Europe de ses réseaux. J’ai appelé cette mutation programmée et méthodique des pays de l’Union européenne ‘Eurabia’ du nom que lui donnèrent ses promoteurs.

    Riposte Laïque : Pensez-vous que l’invasion migratoire que subit l’Europe soit une accélération de ce que vous appelez la Palestinisation de l’Europe?

    Bat Ye’Or: Ça l’est certainement, mais ce n’est pas seulement cela. La Palestinisation de l’Europe s’articule au premier pôle cité ci-dessus et possède une double fonction: politique et théologique. La première ambitionne de remplacer Israël par la Palestine musulmane, par le déni de l’histoire juive et son effacement par l’islamisation de sa topographie. L’aspect théologique vise à islamiser les racines juives du christianisme en substituant au Jésus hébreu de Judée le Jésus musulman du Coran que les Eglises dhimmies islamisées prétendent par anachronisme Palestinien, bien que ce mot n’existât pas à l’époque de Jésus et n’apparaît nulle part dans le Coran.

    L’islamisation des racines théologiques chrétiennes a trois conséquences:

    1) la suppression de l’histoire du peuple d’Israël, fondement historique du christianisme;

    2) l’adhésion à la conception islamique de l’histoire qui affirme l’antériorité de l’islam par rapport au judaïsme et au christianisme;

    3) la justification du jihad anti-israélien fondé sur le déni de l’histoire juive et chrétienne. La Palestinisation de l’Europe consiste à abrutir l’ensemble des populations européennes par l’obsession paranoïaque de la Palestine, symbole de ces politiques jihadistes du déni, et à les détourner des grands enjeux civilisationnels qui les confrontent.

    L’invasion migratoire de l’Europe se rattache à la stratégie du second pôle du Conseil européen et de la Commission, menée conjointement avec la Ligue arabe et l’OCI. Cette entente euro-arabe bien rodée depuis quarante ans explique l’unanimité de l’accueil favorable des gouvernements – la Hongrie et les récents Etats de l’Union exceptés. Le ton dictatorial et menaçant du président de la Commission, le Luxembourgeois Jean-Claude Juncker illustre bien l’autoritarisme opaque de Bruxelles. Ces invasions de populations majoritairement musulmanes accéléreront certainement le processus de Palestinisation (déchristianisation) et d’islamisation – non seulement démographique mais aussi culturel et politique – des sociétés européennes. C’est d’ailleurs pour cela qu’elles sont si favorablement accueillies par nos élites. Je ne crois pas aux sentiments humanitaires des politiciens mais je crois plutôt en une politique humanitaire gérant des capitaux et des intérêts stratégiques colossaux. Nos leaders qui ont détruit les Etats-nations sont incapables de défendre leurs territoires.

    Riposte Laïque: Une théorie circule beaucoup sur les réseaux sociaux : l’invasion musulmane de l’Europe serait organisée par les sionistes, pour que les juifs quittent le Vieux-Continent, et viennent s’installer en Israël. Comment expliquez-vous qu’une telle théorie soit autant relayée?

    Bat Ye’Or : Les tenants de cette théorie et ceux qui la propagent sont précisément ceux qui sont responsables de cette islamisation et sentant l’hostilité des populations, cherchent à s’en défausser sur ses victimes. Ces accusations font partie de la panoplie de l’antisémitisme d’Eurabia née de la stratégie antisioniste de l’alliance euro-islamique. Depuis quarante ans – deux générations – Eurabia diffuse une campagne de diabolisation d’Israël et du déni de son historicité visant à rompre le lien ontologique du christianisme pour le rattacher à l’islam. L’islamisation de l’Europe est un processus en marche depuis les années 1970. Il a ses étapes, ses textes fondateurs, ses promoteurs et progresse par des mécanismes adaptés faciles à déceler. Ses grands stratèges du côté français furent Pompidou, Giscard d’Estaing, Mitterrand, Chirac, et leurs collègues européens, leurs ministères et ambassadeurs associés; au niveau de l’UE, Jacques Delors, Romano Prodi, Solana et leurs successeurs, organisateurs du maillage des réseaux politiques, économiques, culturels, universitaires, médiatiques et de leurs activités qui imposèrent la police de la pensée, l’autocensure, le langage orwellien de la déculturation gérée par la Fondation Anna Lindh rattachée à la Commission européenne.

    Il y eu certes „des idiots utiles” juifs et chrétiens qui bénéficièrent de prébendes, de la célébrité, d’une exposition médiatique flatteuse en servant de marionnettes et de paravents à ceux qui les manipulaient derrière le rideau. Mais ce ne sont que des ombres secondaires. Les véritables responsables de l’islamisation de l’Europe se situent dans les hautes sphères des hiérarchies gouvernementales qui collaborèrent avec le nazisme et ses milieux islamophiles. Les premiers activistes furent Louis Terrenoire, ancien ministre de de Gaulle et Maurice Couve de Murville, concepteur de la politique arabe de la France, selon l’historien fort bien informé Jacques Frémeaux. Dans Paris, Capitale Arabe, Nicolas Beau donne une description prise sur le vif des acteurs de cette politique à laquelle s’associa toute la Communauté européenne. On peut en étudier l’évolution dans les procès-verbaux du Dialogue euro-arabe publiés par le Ministère français des Affaires étrangères, dans les rapports de l’APCEA, de l’Union méditerranéenne, et dans les conférences réunissant les ministres européens et leurs homologues de l’OCI. Quelques individus ne peuvent opérer la mutation d’un continent, les transformations exigent des leviers beaucoup plus puissants.

    Il faut aussi reconnaître que de leur côté, la Ligue arabe et l’OCI exercèrent des représailles économiques, soutenues par le terrorisme palestinien d’abord puis islamiste et des pressions incessantes pour amener une Europe parfois réticente à obtempérer à leurs exigences concernant l’afflux et les droits des immigrants musulmans en Europe ou la campagne anti-israélienne. Les parlementaires de l’APCEA jouèrent un rôle majeur dans ce contexte. J’ai décrit ces phases-clés de la transformation de l’Europe dans deux livres, Eurabia: l’axe euro-arabe, et L’Europe et le Spectre du Califat. J’ai donné les noms des présidents et vice-présidents de l’APCEA, les dates de leur mandat et la liste de leurs demandes politiques et culturelles concernant l’accueil des immigrants en Europe et la guerre contre Israël.

    Riposte Laïque: Etes-vous inquiète, avec la montée du radicalisme musulman, pour la sécurité d’Israël ? Pensez-vous réellement, par ailleurs, que l’Iran soit une menace pour la sécurité de ce pays?

    Bat Ye’Or: La montée du radicalisme musulman ne menace pas seulement Israël, il menace tout autant les Etats non-musulmans et les musulmans modernistes. Naturellement Israël est plus vulnérable de par son environnement et l’exiguïté de son territoire que l’UE s’acharne à amputer davantage ayant adopté la conception jihadiste de la justice. Mais Israël est moralement plus fort et déterminé à se défendre que les Européens qui subissent une déculturation et une culpabilisation demandées par l’OCI et vivent dans la dhimmitude sans même s’en apercevoir. La politique européenne du déni du jihad et de la dhimmitude a occulté le fait que juifs et chrétiens ont le même statut dans l’islam et que la destruction du judaïsme implique celle du christianisme.

    Je suis particulièrement affligée par les terribles souffrances infligées aux chrétiens et aux yazidis du Proche et Moyen Orient. Ces sévices prescrits par les lois du jihad et exécutés aujourd’hui confirment les textes chrétiens qui les décrivent datant de la première conquête arabo-islamique et que j’ai reproduit dans mes livres. Ce qui m’a valu une campagne de diffamation fondé sur le déni.

    Quant à l’Iran, le fait qu’il menace Israël seulement est un leurre de la taqiya car le régime des ayatollahs menace d’anéantissement le monde sunnite et occidental. Naturellement le peuple iranien lui-même en fera les frais comme on le voit aujourd’hui avec les populations irako-syriennes qui élevées dans la glorification du jihad en sont elles-mêmes victimes aujourd’hui.

    Riposte Laïque: Que pensez-vous de ces dirigeants européens qui admettent que l’islam radical mène une guerre à leurs pays, qui font de belles déclarations contre l’antisémitisme, et qui, dans le même temps, renforcent la présence musulmane sur leur territoire?

    Bat Ye’Or: Cette position s’inscrit dans la continuité d’Eurabia. Ces dirigeants sont forcés d’admettre à leur corps défendant l’existence de l’islam radical qu’ils décrient comme une déformation du véritable islam épris d’amour et de paix. Cela leur permet de renforcer sur leur territoire une présence musulmane indispensable à leur stratégie de fusion euro-arabe et mondialiste s’édifiant par le multiculturalisme, le mélange et la fusion de l’islam et du post-christianisme et la civilisation métissée méditerranéenne.

    Les belles déclarations contre l’antisémitisme sont compensées par la recrudescence de la guerre larvée de l’UE contre Israël destiné à être remplacé par la Palestine islamique. L’effacement des noms géographiques des provinces de Judée et Samarie, la désignation du Mont du Temple comme l‘esplanade des Mosquées, la Palestinisation des tombeaux des Patriarches hébreux à Hébron, c’est-à-dire leur islamisation, s’inscrivent dans l’islamisation des origines juives et chrétiennes conforme à la version coranique. La volonté de construire le vivre-ensemble méditerranéen nourrit deux paranoïas corrélées: le remplacement d’Israël par la Palestine et l’immigration islamique en Europe, avec la disparition de la civilisation judéo-chrétienne honnie par les nazis islamophiles.

    Les peuples européens ignorent que leurs pays, certaines Eglises, l’Union européenne sont parmi les plus grands pourvoyeurs d’antisémitisme au niveau mondial. Cette Europe-là veut se débarrasser de l’Etat d’Israël, du judaïsme et de son rejeton le christianisme. Elle a fait le choix de l’islam.

    Riposte Laïque: Comment analysez-vous la volte-face d’Angela Merkel, ce dimanche ? Pensez-vous que les pays européens auront les moyens, et surtout la volonté, de préserver leurs populations?

    Bat Ye’Or: Angela Merkel a senti dans ses propres troupes le vent tourner et le durcissement de l’opinion publique. Preuve que les peuples peuvent agir sur leurs représentants.

    Si par pays européens, vous entendez gouvernements, il est clair que le transfert de l’exercice politique et de la souveraineté des Etats à Bruxelles, entité supra nationale et dictatoriale, a affaibli les populations et le système démocratique. On l’a vu avec Jean-Claude Junker menaçant de représailles les pays réticents à appliquer ses décisions. Bruxelles a confisqué le pouvoir des peuples. Je pense que depuis longtemps les dirigeants de l’Europe sont dans une logique de mondialisation où les mots: „préserver leurs populations” ne veulent rien dire. Préserver de qui et de quoi? L’islam est le bienvenu, l’enrichissement de l’Europe, son avenir.

    Riposte Laïque: Conservez-vous un espoir de voir l’Europe redresser la tête?

    Bat Ye’Or: Cela dépend de ce que vous appelez : redresser la tête. Pour moi l’Europe s’est édifiée sur l’héritage scientifique et juridique gréco-romain et la spiritualité judéo-chrétienne qui a forgé ses valeurs. Ses contributions aux progrès de l’humanité dans tous les domaines, sciences, arts, lois, emplissent les plus belles pages de l’histoire humaine. Il y eut bien sûr les périodes noires des crimes et des génocides. Mais à la différence des autres peuples qui s’en glorifient ou les nient, l’Europe, nourrie de l’héritage juif de la contrition, du repentir et du pardon, les a reconnues. L’Europe a proclamé l’égalité des êtres humains et leur sacralité (principes bibliques), elle a proscrit l’esclavage et inscrit dans ses institutions la liberté, la dignité et les droits de l’homme.

    Quand l’Italie a voulu se libérer du joug autrichien, elle l’a proclamé à travers le génie de Verdi dans le Chant des Hébreux de Nabucco. Impuissante à supprimer les guerres, l’Europe en a tempéré la cruauté par la création de la Croix Rouge et divers instruments humanitaires. Enfin elle a agencé les moyens de prospecter le champ infini du savoir et de la connaissance et a archivé dans ses musées et ses universités la mémoire de l’humanité. J’espère que les Européens pourront préserver cet immense, infiniment précieux et unique patrimoine d’une destruction méditée par leurs nombreux ennemis intérieurs et extérieurs. Pour surmonter ce défi l’on ne doit pas se tromper d’ennemis. Cette responsabilité incombe à chacun d’entre nous.

    Et puis il y a Eurabia… qui terrifiée par le jihad et corrompue par les pétrodollars s’est protégée en s’alliant au jihad qu’elle a détournée contre Israël. Maintenant elle aura le jihad et le déshonneur.

    Propos recueillis par Pierre Cassen

    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!