• Ultimele știri

    joi, 8 septembrie 2016

    „Dacă vii să-mi împuşti câinele, mor cu tine de gât!” Ioan Bercea, cioban de 78 de ani din Satu Mare

    Legea vânătorii, prin care s-a limitat drastic numărul de câini ciobănești (unul – pentru turmele de șes, doi – pentru cele de deal, trei – pentru cele de munte) a fost doar picătura care a umplut donița. Ciobanii au strâns mult amar și năduf împotriva aleșilor care le încurcă viețile, de s-au strâns cu miile, marți, la protestul de la Palatul Parlamentului, coborându-se, unii dintre ei, din creierii munților sau de pe unde se agață harta-n-cui. 


    Nemulțumirile sunt atât de mari și de multe, încât mai toți ciobanii vârstnici îl regretă pe Ceaușescu: „Ne lăsa în pace, cu ale noastre, să hrănim țara. Ăștia, de-acuma, nu și nu! Vor să ia tot, pentru ei!”. Mulți ziceau că nu se mai dau duși de acolo nici dacă se schimbă legea tocmai promulgată și sunt lăsați să-și păstreze câinii. Până la urmă, s-au mulțumit și cu această victorie. Nici nu aveau cum să piardă; adică, n-ar fi plecat de acolo fără să li se dea satisfacție. Sinteza stării de spirit este în spusele lui Ioan Bercea, cioban de 78 de ani, din comuna Decebal, judeţul Satu Mare. „Dacă vii să-mi împuști câinele, mor cu tine de gât!”

    Parlamentarii ar trebui să le mulțumească jurnaliștilor: mulți dintre ciobanii protestatari s-au mai răcorit spunându-și off-ul presei. Așa, au ajuns doar până în curtea Palatului. Puneai o întrebare și era greu să stăvilești potopul de vorbe ce urma, să încerci să ajungi la miezul problemei. Însă, chiar dacă nu sunt cei mai buni oratori, ciobanii au calitatea de a spune exact ce gândesc, fără ocolișuri. Așa încât e o minunăție să-i asculți rostindu-și păsul apăsat.

    Fac un prim popas la intrarea dinspre Parcul Izvor, unde era un grup mic, de 20-30 de ciobani rătăciți de „turmă”.

    Printre ciobani, o protestatară „profesionistă” cu un steag și o mătură cântă: „Mătura, mătura, bună treabă faci cu ea. Unde-i praf şi e gunoi, hai cu-n măturoi! Şi coada e bună de ceva ca să-ţi dea în cap cu ea. Aşa a păţit o babă la Teleorman”.

    „Ăștia nu-s în stare să adune câinii vagabonzi din oraș și vor să ne omoare câinii care ne apără de lupi, de urși”

    Ajung și la nea Bercea, ciobanul sătmărean de 78 de ani, care, după mine, este vedeta protestului. Se prezintă ca la carte, în „uniformă” completă, cu blană, cușmă, ițari, opinci – tot „tacâmul”. E din comuna Decebal, vorba aia…

    „Câte oi aveţi”, îl întreabă cineva (un reporter de televiziune, presupun). „Vreo 300”, răspunde. „Şi cum vă descurcaţi?”. „Greu ne descurcăm. Am dat mieii, i-am dat de patru luni şi nu ne dau banii intermediarii, firmele. Unul are două miliarde. Şi nu îi găsim acuma”. „Cum îi cheamă?”. „Ştie mama dracu”.

    Intru și eu în vorbă: „Câţi câini aveţi?”. „Doi. Am avut tri”. „Şi sunteţi în zonă de munte?”. „Zonă de câmpie”. „Şi acum trebuie să renunţați la unul?”. „Nu renunţ la nimic. Dumneata dacă vii să-l împuşti mor cu tine de gât. Am 80 de ani, înţelegi? Am eu pentru dumneata ac de pielea cojocului. Io în pușcărie nu mă duc. Așa că, mă înțelegi: ori mă lași în pace, ori… Stau cu dumneata, îmi fac o cruce şi noroc bun! Ăștia nu-s în stare să adune câinii vagabonzi din oraș și vor să ne omoare câinii care ne apără de lupi, de urși. Ei, parlamentarii, au câte 4-5 câini când vin la vânătoare. Şi noi nu avem voie să ne păzim oile. Dacă merg la munte, nu ştiu dacă aţi umblat în partea ceea: Borşa. Acolo sunt lupi, urşi. Merg cu 300 de oi, vin cu 50”. se dezlănțuie: „Mi-am făcut un saivan, am vreo 30 de hectare de pământ, am cumpărat cum am putut, am mai închiriat. Lâna am băgat-o în groapă şi am pus pământ pe ea că nu ţi-o cumpără nimeni. Mieii mi i-o şutit. Brânza dacă mă duc la piaţă nu trece, omu’ n-are bani (…) Dacă am trei câini la turmă, ce vă fac câinii ăia dumneavoastră sau la parlamentari, ce fac, ce le dăunează? Au lemn la gât, nu e iepuresc, nu nimic. Dar ei când vin cu 5-6 câini şi cu jeep-urile şi ne înconjoară p-acolo păşunile tăte, au voie… Eu cred că şi acolo în Parlament își duc câinii. Vai de ţara noastră ce a ajuns!”.

    Un alt reporter insistă: „La 300 de oi, câţi câini ar trebui să aveţi?” „Doi câini şi un căţel micuţ… Dar la munte musai doamnă dragă că vine pe dumneata şi te mănâncă ursu’ acolo, sare în spate. La munte nu poţi, acolo trebuie să ai la o stână de 5-600 de oi, trebuie să ai 4-5 câini bărbaţi. Când a venit lupul sau ursul să-i saie în spate. Nu cum au ăştia prin oraş, vânătorii”.

    „Vă preocupă cel mai mult soarta câinilor de la stână?”, se mai aude o întrebare. „Nu numai soarta câinilor. Noi mieii nu avem cui să-i vindem, nu se interesează nimeni că îi dăm la intermediari. Intermediarul e una cu parlamentarul, îi vinde. Noi îi dăm cu 8 lei, ei îi dau cu 200 de lei. Ar trebui mieii să vie statul în ajutorul nostru. Câţi miei aveţi? 200. Şi să se intereseze. Acolo trebuie să dăm atâta. La data de să vină să ni-i plătească”.

    „Deci statul să vină să facă lucrul acesta?” „Dar cine e de vină? În timpul lui Ceauşescu… Acum trebuia să contractăm miei, lână şi lapte şi ne dădea avans ca să putem să ne vedem de treabă. Acuma nici subvenția nu ne-o dau la timp. Degeaba îmi dă subvenţia în aprilie ce vine că mie îmi trebuie astăzi să cumpăr la oaie mâncare, să cumpăr la familie. Plus că acum porumbul e 6 lei şi în februarie-martie e un milion. Ce am făcut?”.

    „Dacă mă daţi noaptea jos din avion, ştiu exact unde sunt”

    Închei dialogul cu Ioan Bercea și trec la cel cu un cioban vârtos, din Rucăr-Muscel. Perora: „Ne împuşcă pe noi? Pe cine împuşcă? Împuşcă cine le dă mâncare? Mâncare tradiţională, nu opinci din supermarketuri. Şoriciul din supermarketuri… A luat o doamnă care stă în gazdă la mine de nici nu ştia ce e. Uniunea Europeană vrea să ne termine, de ce nu a rămas aşa cum zicea Ceauşescu de amestecul în treburile altor state. Nu eram de ajutat. Prăpădiţii ăștia au vândut ţiţeiul austriacului, a vândut tot pământul românesc… De ce nu l-a închiriat, să zică: Rămâne al meu pământul! Părinţii noştri au murit la Mărăşeşti la, Oituz, au murit în munţii Tatra să-şi apere glia şi ei o vinde. (…) Noi nu plecăm de aici că suntem învăţaţi să dormim afară. Eu dorm 300 de zile din 365 de zile afară”.

    Îl auzisem mai devreme, cu „coada urechii”, spunând ceva și despre corupție (exemplificase cu cazul Truică – e la curent omul cu toate…) și despre referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari, așa că-l rog să revină asupra subiectului. O face cu vădită plăcere: „În 2007, a fost referendumul în vară ca să micşorăm numărul de parlamentari de la 600 la 300. De ce nu l-a micşorat, de ce stă aici? Ce produce un parlamentar d’ăsta de ia atâţia bani pă luna? Ce produce, că eu stau 24 din 24 de ore cu oile… Și le trebuie pensie asigurată de neam de neam? Zice că a fost al dracu’ Ceauşescu. Păi ei n-au putut să întreţie ce-a făcut Ceauşescu. Ce-a făcut Ceauşescu, a furat? Am 53 de ani şi am 37 de ani de ciobănie. Mergeam pe timpul lui Ceauşescu din Carpaţii noştri, de la Rucăr prin culoarul Rucăr-Bran-Braşov, pe unde se trec Munţii Carpaţi. Dacă mă daţi noaptea jos din avion, ştiu exact unde sunt. Sunt în cutare loc: Călăraşi-Ialomiţa-Giurgiu-SAI-Dâmboviţa şi Argeşul, pe unde ne duceam noi îndărăt. De la Târgovişte înco’a. Vă întreb: Un parlamentar ştie să se ducă pe jos de-aici până acolo? Pe unde treceam noi, pe la Otopeni, pe la Baloteşti sau pe aici prin dreapta Bucureştiului, unde ne duceam în baltă la Giurgiu, pe la Ciorogârla, Bolintin, veneam la 30 Decembrie. Ştie un parlamentar cum merg oile, ştie ce le trebuie la un cârd de oi?”. „Şi acum nu mai umblaţi cu oile?” „Umblăm dar ne-a pus suliţa, ne-a pus căluşul în gură”.

    Ghiță Ciobanul, în linia I

    Grupul de ciobani a decis să se îndrepte spre intrarea opusă, pentru a se alătura grosului protestatarilor. Le-am luat-o înainte, dând ocol Palatului. Aici, ciobanii răzbiseră printre porțile acum deschise și erau stăviliți doar un cordon gros de jandarmi, dublat de polițiști călare.

    M-am cocoțat pe „stabilipozii” din vecinătate, pentru o vedere panoramică, după care mi-am croit drum printre ciobani (politicoși, se dădeau la o parte când erau rugați), ajungând în linia I. Aici, alături de alți oieri, surpriză: chiar Ghiță Ciobanul, vedeta din reclamele Vodafone. Era zâmbitor, ca-n reclame, dar mocnea. „Noi când ne facem drum încolo, păste ăia?”, își întreba „ortacii”, făcând un semn din cap spre Palat. „Stâna cui i-ai lăsat-o?”, îl întreb. „La vânători, că e pe mâini bune. Şi nişte câini ne-ar mai trebui să le mai dau. Câini cu amenda de gât, că oile n-are cine să le păzească. O mie de lei să le dea amendă. Or ajuns timpurile de le-a luat Dumnezeu minţile la oameni”.

    „Un lup e mai tare ca zece câini. Vin în haită și dimineaţa te trezești cu jumătate din turmă”

    Nicolae Răspop din Ruja-Agnita (județul Sibiu) și Natu Rus din Bistrița îi fură vorba lui Ghiță: „Azi, mâine mâncă telemea din cauciuc sau din… cum fac chinezii: ouă chimice din două compusuri şi gata. Brânză de Sibiu canci. Păi de mult când erau ei în piaţă, striga ăla din spate: bă, dă câte o bucată de brânză să prindem și noi o ciopată Acuma stai cu ea și poţi s-o agăţi pe gard că numa’ ciorile o mâncă. Veneau bani că fabricile le-or vândut la fier vechi. Sunt la parlamentari în buzunar. (…) Ne-o făcut-o nenorociţii ăştia, că noi suntem doar sclavi ai pământului, dar nici un drept noi n-avem. Hoţii au drepturi şi bandiţii, şi vânătorii până la urmă. (…) Cum păzeşti 800 de oi cu doi câini? Ăia ştiu care a făcut legea cum e să păzeşti un cârd de oi? Vine, se bagă un lup între ele, cum le mai aduni într-o noapte să şi plouă sau să ningă? Aia ştiu? Să vâneze pe terenul meu care l-am cumpărat proprietate de o viaţă, te chinuieşti, plătim impozite şi până la urmă vine şi te face să închizi ochii?”. „Câţi câini aveţi acum?”, apuc să întreb. „Cinci. Şi un lup e mai tare ca 10 câini. Și o haită poate avea mulțime de lupi și dimineața te trezești cu jumătate din turmă. (…) Noi nu avem salarii. Vrem să ne impoziteze. Fă-ne domne o lege, o acoperire ca să nu ne doară capul. Eu am de lucru acasă, n-am ce căuta aici, dar o lege care să ne apere. Am dat un camion de miei şi nici în ziua de azi, de cinci luni de zile, nu am căpătat un ban şi nici hoţul nu a dat declaraţii. Cu acte, cu medic veterinar, cu hârtii ce ne-o dat să facem. (…) Ălă e vagabond din Braşov, care s-a dus la mare cu banii mei şi a lui altul, pune poze pe Facebook (…) Unde am ajuns, domnule? (…) Şi Poliţia i-a făcut invitaţie, l-o rugat frumos să se prezinte la declaraţii la Agnita. Parcă ăla e mai prost ca ei să vie de bună voie să dea declaraţii singur. Aia e problema. (…) Noi nu avem treabă cu Bucureştiul nici să-l vedem. Noi avem de lucru acasă şi noi vrem să muncim să mânce alţii după urma noastră şi copii să le putem creşte şi să supravieţuim. Dar să ne dea domne drepturi, fă-i o lege domne, o rânduială. Nu sta. Uite să vezi cu ce p…ă să lucrezi. „Ziceţi că vreţi o lege. Legea există, dar uite că nu o respectă unii”. „Noi o respectăm! Mi-o furat anul trecut trei vaci din faţa la fermă. Am umblat şase zile după el cu banii mei, 1.500 de lei, cu benzină, cu poliţai după mine şi i-am găsit. Şoferul, care l-a văzut pe cameră, o povestit. Da, domne, eu le-am dus la Bobocel, la un ţigan din Hădăreni. Când a venit ţiganul, o huidumă de om, a negat tot: eu nu-l cunosc pe ăsta, cine e ăsta ăla din Cluj, eu nu-l cunosc, cine e ăla Corporean Ion? Şi nu e probă domne asta în dosar în Poliţie? Şi eu am umblat. Poliţia a zis către mine: Niculae, azi e duminică, n-am om să-ţi dau”.


    Politică

    România

    Urmăriți-ne pe Google+

    Urmăriți-ne pe Twitter!

    Urmăriți-ne pe Youtube!